30 jours max

Cuplul Philippe Lacheau – Tarek Boudali iese la rampă cu 30 jours max, o comedie venită din Cocoșelul Galic despre care am aflat din întâmplare.

Cum precedentele lor filme: Babysitting 1, Babysitting 2, Alibi.com, Epoise moi, mon pote și, mai ales, Nicky Larson et le parfum de Cupidon, au fost de la decente în sus, n-am putut rata ocazia de a mă delecta cu gagurile lor.

De data asta în lumina reflectoarelor este Tarek Boudali – regizor, scenarist și rol principal – care joacă un polițist, Rayane, cam prostălău (din cale afară), dar jovial și pămpălău, toți fac mișto de el, însă este un băiat bun, cu suflet mare, chiar dacă este și un uriaș încurcă lume.

După ultima boacănă, stricând capturarea unui mare mahăr drogangiu, Rayane primește o veste teribilă, aici intrând în scenă titlul filmului, află că suferă de o boală cu progresie galopantă și la dispoziție mai are doar 30 de zile de trăit. Maximum.

În loc să intre în depresie, Rayane își dă seama că este ultima lui ocazie de a-și trăi viața fără trac, fără sfioșenie, fără timiditate, așa că își pune-n cap să rezolve cazul pe care tot el l-a beștelit, spre marea supărare a lui Tony (Philippe Lacheau), băiatul de aur al poliției franceze, un copoi cu nasul pe sus, arogant din cale afară, care se crede scama din buric.

Povestea, la bază, este una tolomacă și foarte banală, dar nu prea contează cu adevărat veridicitatea întâmplărilor din 30 jours max, de fapt din orice comedie, atât timp cât își atinge scopul suprem, acela de a mă face să râd.

Și băieții ăștia doi au dat din nou lovitura cu o comedie ușurică, tâmpițică, dar foarte amuzantă.

Umorul este în mare parte fizic, și chiar dacă poantele nu-s dintre cele mai inteligente, ba chiar deloc, unele dintre apelează la ilarul de toaletă, dar punerea lor în scenă dă dovadă de originalitate în multe momente și asta m-a făcut să râd cum de mult nu am mai făcut-o.

Filmul își pune personajele în niște situații halucinante, atât de neverosimile și departe de realitate, dar foarte amuzante și chiar imprevizibile, aș putea spune. Trebuie să le vedeți pentru a le crede. De câteva ori am rămas stupefiat de direcția în care o ia gluma pentru că eram convins că va pava un cu totul alt drum.

În ciuda cumințeniei de care dă dovadă, are și momente scandaloase, dar ticălos de șugubețe, reușind un miracol ce părea imposibil, cu o singură glumă și-a bătut membrul setos de sânge atât de feminismul curent vitriolic, cât și de machismul stupid toxic, probabil va supăra fluturașii pensați și panseluțele epilate în egală măsură. Mie mi-a sărit lubenița pe nas la respectiva poantă care m-a pus în gardă că ăștia nu-s zdraveni la cap și am devenit curios să văd care este următoarea năstrușnicie ce le va trece prin cap.

Nu lipsesc nici miștocărelile adresate unor filme celebre, printre victime căzând producții precum Die hard sau Sherlock Holmes, dar și aici amuzamentul a fost la cote maxime pentru că le ia în bâză, dar fără a le denigra, ci doar le parodiază cu multă evlavie.

Are și un fir narativ secundar cu bunica lui Rayane care, la rândul lui, oferă câteva momente satisfăcătoare, ba chiar și niște cameo-uri de senzație.

Îmi place mult de tot acest stil zăpăcit abordat de cei doi în filmele lor, comediile sunt reușite, fără impact emoțional profund, fără multă filozofie, fără mesaje subliminale, nu nene, la filmele lor „te râzi‟ și iar „te râzi‟ fără să dai mare atenție poveștii fără sens și logicii care nu prea leagă deloc fazele între ele.

Desigur, comedia este cel mai subiectiv gen al cinematografiei, posibil ca 30 jours max să fie un rahat rânced pentru alții, dar cele câteva poante de-a dreptul senzaționale m-au cucerit încât nici măcar repetiția lor nu m-a supărat pentru că nu exagerează și o face într-o modalitate bine gândită.

A fost un pic ciudat să-l văd pe Philippe Lacheau într-un rol negativ, nu prea i s-a potrivit, învățat fiind cu el drept golden boy, dar săracul a dat totul pentru 30 jours max, lui i se întâmplă cele mai multe nenorociri din film și declanșează cele mai zgomotoase hohote de râs.

Felicit și trailerul, cel puțin cel de la finalul acestor rânduri, pentru că nu dezvăluie piesele de rezistentă din film, așa că eu mă declar extrem de satisfăcut de 30 jours max și îi ofer 9 litri de lapte.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Pup-o, mă 2! Mireasa nebună

Dintre toate filmele românești recente taman la Pup-o, mă! s-au găsit să facă un sequel …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *