47 meters down: Uncaged

Avem 5 dolari în portofel, luăm o cafea sau facem 47 meters down: Uncaged și ne mai rămâne și rest?

Asta a fost întrebarea producătorilor când s-au decis să facă o continuare a execrabilului 47 meters down din 2017. Mă rog, vorba vine continuare pentru că filmele nu au nicio legătură între ele în afară de nume.

Deși sunt complet irelevante povestea și personajele din film, îmi fac datoria și vă spun că patru hălci de carne adolescentină, nu mă strofoc să le pomenesc numele, se aventurează de capul lor într-un labirint de peșteri antice recent descoperite pentru a se distra.

Fiind personaje de film, fetele nu crâcnesc nimic celorlalți pe unde-și fac veacul că doar ce se poate întâmpla într-o zonă virgină, necunoscută și plină de pericole?

Cum era de așteptat, locația este păzită de niscai rechini cu foamea-n glandă care abia așteptau să le mai pice ceva păpică proaspătă.

Și pornește un joc de-a baba oarba prin tuneluri înguste și peșteri întunecate între nehaliții de rechini și amărâtele noastre fetișcane care se văd puse în ingrata situație de a trage cu dinții de propria viață în timp ce aerul din tuburi se consumă cu repeziciune.

Dacă 47 meters down a primit un 3, este suficient să vă spun că 47 meters down: Uncaged este și mai prost ca primul film, ba chiar candidează cu șanse reale la top 5 cele mai proaste filme din 2019.

Dumnezeule mare!!! Ce aberație de film a putut fi ăsta. Este zero absolut când vine vorba de logică, scenariștii nu s-au sinchisit nici măcar cât negru sub unghie să scrie o scenă realistă, atât voiam, nu mai mult.

Rar mi-a fost dat să văd un film atât de imbecil din toate punctele de vedere.

Scenariul este atât de prost scris încât jignește orice neuron care încă mai respiră și nu este picat în comă.

Cred că scenariștii nu au văzut în viața lor cum arată o întindere de apă mai mare decât cea din propria cadă sau cum arată un costum de scafandru.

Mă zguduiam de râs când vedeam că fetele vorbeau sub apă între ele, cu măștile pe moacă, fără mijloace vizibile de comunicație și, atenție, cu urechile în afara măștilor, înconjurate de apă și cu toate astea se auzeau perfect. Cum dracului auzeau? Aveau timpan și cohlee băgate-n cur?

Și ăsta este doar un exemplu de retardism scenaristic, nu mai zic de pești urlători (serios??) sau de personajele dobitoace, că-și meritau soarta, adoptând cele mai debile decizii și cele mai demente comportamente încât țineam cu rechinii.

Rechini care, la rândul lor, sunt proști de bubuie, dar nu este vina lor, măcar aici au o scuză să fie neghiobi și inapți să vâneze.

Pentru supraviețuire fetele aveau de făcut un singur lucru, atât, SĂ TACĂ DRACULUI DIN GURĂ. Dar nuuuuuu, ele urlă din toți rărunchii în fiecare scenă din film, atrăgând atenția rechinilor care au o anumită trăsătură ce-i face sensibili la zgomot. Bașca și gem orgasmic de parcă prezența rechinilor le-ar le-ar produce extaz și nu frică teribilă.

Cât despre imprevizibil? Să fim serioși, am făcut imediat meniul pentru rechini, cu cotlet de porc, antricot de vacă și oaie la tigaie încinsă, fără nicio greșeală.

47 meters down: Uncaged nu prea are nimic de speriat în el, imediat cum fetele ajung în apă este găsit un motiv ca ecranul să fie umplut de mâzgă și noroi să nu mai vezi nimic, crezând că așa putem fi păcăliți de rechinii gonflabili care arată groaznic de fals.

Se apelează din greu la jumpscares și nimic mai mult, singurul moment în care am tresărit a fost spre finalul care mai salvează o fărâmă din haznaua asta cinematografică, dar în rest eram prea preocupat să mă șterg la fund de atâta râs datorită (e de bine, măcar am râs) scenariului apocaliptic de nerod.

Dacă aveați impresia că pe la noi nepotismul este în floare, pfiu, habar nu aveți, prim film se preumblă fetele lui Jamie Foxx și Sylvester Stallone care se pricep la actorie cum se pricepe Ray Charles (că tot l-am pomenit pe Jamie Foxx) la tras cu arcul.

Un singur lucru bun am găsit la film, durează foarte puțin, puteți sări cu încredere prima jumătate de oră în care nu se întâmplă decât spovedanii de două parale inutile, ca apoi filmul să țină vreo 45-50 de minute până la începutul creditelor de final.

47 meters down: Uncaged este un film bun doar pentru un joc pe băute, ori de câte ori vedeți o scenă retardă sau replică idioată, băgați un shot. Dar probabil pe la jumătatea filmului veți fi în comă alcoolică irecuperabilă.

Doar ultimele 5 minute din film mă determină să-i dau lui 47 meters down: Uncaged un 2 și nu mai puțin de atât.

1 out of 5 stars (1 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Ready or not

Prea multe laude am auzit la adresa acestui Ready or not, așa că am spart …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *