50 shades darker

50 shades darker

50 shades darker este odioasa continuare a poveștii bătătorului de muieri Grey și a orgasmicei  Anița care-și dă drumul și când bate vântul.

Ce mama dracului să spun despre poveste că practic nu există în această continuare, pare doar un episod dintr-o telenovelă nesfârșită pe care dacă-l ratezi simți că nu ai pierdut ceva important.

Prima parte ne-a lăsat cu ăștia doi separați că Anița nu vrea să-și ia bătaie în rate timp de 30 de ani cu dobândă iar Cristi își suflă mucii că a pierdut gagica ideală pentru frăgezit cărniță.

Numai că masculul feroce nu poate sta departe de fofoloanca defrișată ce i-a scăpat printre degete și începe să-i facă fel și fel de surprize, ba urmărindu-i fiecare pas, ba cumpărând compania la care lucrează. Și uite așa Anița își dă seama, după atâtea dovezi de dragoste financiară, că totuși i-ar mai da o șansă ciumpalacului, dar de data asta, bagă și ea la înaintare niște reguli, cea mai importantă fiind aceea că își va lua bătăiță la poponeț doar când va dori ea.

Deh, muierile, găsesc un gagiu perfect din toate punctele de vedere cu un singur defect și pe ăla vor să-l îndrepte ele ca o mamă drăgăstoasă.

Din neant intră în scenă și ceva elemente perturbatoare să provoace niște clipoceli în poveste, că altfel aș fi adormit pe mine la cât de plictisitor este filmul. Avem una bucată fostă sclavă din trecutul lui Cristi care vrea să se răzbune pe Anița că este o stricată care nu știe să respecte regulile. De asemenea avem și un șef hărțuitor care vrea să o avanseze pe Anița dar nu pe merite ci prin împulări repetate.

Filmul se ridică la înălțimea titlului, mă rog, înălțimea lui Boc, că habar nu am de ce se numește nuanțe mai întunecate când, din punct de vedere la futaiului violent, a fost mult mai cuminte ca nuanțele gri din prima parte.

În afară de niște pălmuțe date la fund, și asta că a cerut-o Anița, în rest nu este absolut nimic tulburător, din nou, dovadă a cretinismului de care dau dovadă scenariștii, neavând habar ce înseamnă BDSM.

Sala era plină de pițifloance pufoase cu gânduri la activități de penetrare falică sublimă dar care, probabil, nu știau diferența dintre frigidă și frigider. Ah, și mai erau și niște rătăciți târâți cu forța de mânuțe, cum altfel, în privirea cărora se puteau citi strigăte disperate de ajutor dar pe care și le reprimau vitejește în speranța că acest calvar infinit va fi răsplătit cu o partidă de futai inițiată de prietenele încinse de pseudo-masochismul văzut pe ecran.

Dialogurile continuă să fie stupid de proaste și repetitive până la lobotomizare:

– Am cumpărat toate pozele cu tine.

– Toate pozele?

– Da, toate cele șase poze.

– Toate șase?

– Ia-mă doamne, stinge-mi chinul, pardon, asta era replica mea nemairezistând cu nervii la această acțiune subliminală de netezire colectivă a creierelor spectatorilor.

Mai vreți mostre de scenariu de Pulăcuzer sau cum se numește premiul acela pentru scriitură? Păi el o cere pe sclifosită să-i fie poligon de trageri pe viață dar n-are inel, cică îl vor alege împreună, ca peste câteva minute să scoată la înaintare o mină de diamante, are Cristi niște buzunare încăpătoare mai ceva ca o poșetă, orice ai nevoie, are pregătit.

Și pe lângă dialoguri scrise parcă de măturători prin toalete publice, am parte și de o pleiadă de personaje ridicol de tâmpite, cu trup de adult dar minte de balegă de vacă, printre dovezile de maximă stupizenie este faza cu bilele sexuale la care Anița se tot întreabă unde se vâră, la dracu, până și eu știam unde se bagă. Ce să mai zic spre final, unde avem parte de-o secvență dramatică, mi se rupe că dau spoilere, oricum Cristi nu moare, că trebuie să joace-n continuare, cu un elicopter care nici el nu rezistă să fie în acest film și se prăbușește și matracuca de lângă Cristi se întreabă timid ce se întâmplă. Ce flocii lui Einstein să se întâmple? Se prăbușește un elicopter.

Măcar am râs copios la reacțiile amatoarelor de bătaie dar cu țârâita din sală, cum se sloboftau pe ele când o plimba bogătanul cu iahtul și a lăsat-o pe Anița să pună mâna pe cârmă, alooo, cârma iahtului, perverșilor.

Și sala s-a cutremurat în momentul culminant când Grey a lăsat-o pe Anița să-l atingă pe piept, pe arsurile de țigară (care apropo, sunt magice, ba apar, ba dispar în timpul filmului) și toată răsuflarea feminină  s-a juisat la unison pe pereți.

Din căcatul acesta am înțeles câteva lucruri esențiale:

  • Mintea unei femei este și va rămâne o enigmă impenetrabilă;
  • Vrea bătaie, dar nu oricum, nu când i se scoală opărâtului, că atunci este violență, ci numai când poftește curul ei;
  • Bătaia să fie servită de un bogătan, că altfel nu are farmec de la un sărăntoc, ce dracu, dacă tot ne curvim, măcar să o facem cum trebuie;
  • Trebuie neapărat să deschid o afacere cu bile, mă duc să caut niște rulmenți industriali;
  • Sunt un erou că am suferit la filmul acesta cum nici evreii din holocaust nu au făcut-o, da, știu, comparație nelalocul ei, dar atât de groaznic este filmul. Aș fi preferat să mă spăl la coaie cu acid sulfuric, să mă șterg la ochi cu șmirghel și să beau oțel topit decât să urmăresc așa ceva. Dar probabil aceeași reacție o au și doamnele când urmăresc un film debil de acțiune la care noi ne visăm în locul eroului.

Prin urmare, nu e nici o mirare că nota mea pentru această atrocitate este 1.

0.5 out of 5 stars (0,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Finch

Televiziunea lui Măr Mușcat, Apple TV, m-a anunțat că a lansat Finch, un film cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *