50 shades of Grey

50 shades of Grey

 

Cu chiu și cu mare vai mi-am făcut curaj să belesc ochii la 50 shades of Grey sau fantezia unei fetișcane încă neflocite, că altfel nu îmi pot explica o asemenea abjecție latrinoasă. Astfel de filme te luminează de ce nu poți pricepe mintea unei femei.

Deci, prin urmare, așadar, ea, adică Anița noastră cea de oțel, este banalitatea întruchipată, cu un chip uitabil imediat, fără nimic atrăgător, o studentă pe cale de absolvire care, din întâmplare, dă peste el, Cristi, băăă Cristii cel gri, pardon, Grey, un personaj ireal, sunt șanse mai mari să întâlnești copilul lui Jar Jar cu Jabba decât un astfel de Fut-Frumos, pardon, Făt-Frumos, tânăr, miliardar, chipeș, miliardar, plin de toate calitățile visate de o doamnă în devenire, plin de bani și putred de bogat pe deasupra.

Cei doi se împlântă într-o relație amoroasă destul de ambiguă, orice femeie cu un dram de creier neprăjit ar fi apucat-o pe câmpii dacă un macho sexos ar fi pus-o să semneze un acord de confidențialitate dar nu Anița care probabil are mâncărimi milenare prin niscai părți neocupate de inamic de dă cu bățul fără să se gândească.

Imediat gagiul începe să-și manifeste romantismul umplând-o de cadouri care de care mai scumpe, haine șmechere, limuzină la bot, plimbări cu elicopterul și alte cele care o topesc iremediabil pe țărăncuța cu suflet sensibil. Nah, idealul oricărei ștoarfe, să dea peste un bogătan, dacă nu e cu un picior în groapă, cu atât mai bine.

Abia când Grey îi vâră sub nănău un alt document, de data asta o biblie de contract plin de clauze abuzive pe care dacă-l semnează, ea se declară de acord să devină sclava lui legală, începe Anița să-și pună niște întrebări cu privire la această relație și își dă seama că mister Grey are niște doage lipsă pe la mansarda plină de idei năstrușnice în ceea ce privește actul sexual. Pe scurt, omului îi place să ardă femeile și cu altceva decât cu coclenderul său, așa cum reiese din prezentarea încăperii roșii plină cu instrumente ce aduc mai mult a tortură decât a dragoste.

Dialogurile sunt printre cele mai cretine din câte am auzit în miile de filme văzute, au tras absolut inutil de film să-l facă de două ore când nu a avut conținut nici măcar de o oră.

Jumătate din dialog a constat în discuții gen:

– Care e povestea ta?

– Cine, eu, povestea mea?

– Da, sunt curios să aud povestea ta.

– Păi povestea mea nu este interesantă.

– Dar vreau să o aud.

– Bine, îți voi spune povestea mea.

Sau:

– X (că nu am reținut nume din film), este prietenul tău?

– Cine, X?

– Da, X, este prietenul tău?

– Ah, nu, X nu este prietenul meu.

– Dar Y, Y este prietenul tău?

– Cine, Y?

Și tot așa, v-ați prins de idee. Și aceste dialoguri retarde erau presărate cu lungi momente stânjenitoare de tăcere încât cu greu am găsit tăria de a-l termina.

Personajele se comportă ca niște descreierați, adică lipsiți de creier, acum îi spui să stea departe de tine, să nu sufere, apoi imediat îi faci cadouri nemaivăzute care o determină să facă fix opusul. Și acesta e doar un exemplu de idioțenie sublimă.

Am citit că unii ar spune că filmul este senzual, pfoai, ce să zic, am văzut comedii mai sexy și filme horror mai romantice decât grămada asta de balegă vizuală. Anița cred că este cea mai sensibilă Cenușăreasă din câte au existat, se scurge toată când Grey doar respiră deasupra ei, ce să mai zic când o atinge cu câte-o pană de păun, că se slobozește imediat.

Are niște scene de sex care te fac să te călugărești, filmate execrabil, uneori ai impresia că ăștia și-o trag în buric atât de penibile și false sunt secvențele.

Nu am nici cea mai vagă idee cum sunt cărțile și cine le-a scris dar e clar că bașoalda respectivă nu are idee ce înseamnă cu adevărat BDSM, sau poate știe și scenariul a mai cumințit povestea dar oricum ar fi, 50 shades of Grey este de un cacao imens, portretizează absolut imbecil practicile BDSM, nu că le-aș ști de prin filme de alt gen, așa am auzit, dar diferența dintre ce așteptam și ce am primit a fost imensă. E ca și cum aflat într-o fabrică de ciocolată ți se servesc eugenii. În tot filmul cea mai nasoală secvență de BDSM a fost o sesiune de bătăiță la cur care, în realitate, ar fi reprezentat doar un banal preludiu, nicidecum momentul culminant pentru un sărit de pe fix ca Grey, care se dă mare dominator.

Deja mă apucă râsul cât de confuzi vor fi vasluienii când vor viziona un astfel de film și se vor scărpina în cap văzându-și nevestele oftând când Grey își altoiește iubita cu o vipușcă bleagă: Bine fă, io când te ard acasă cu făcălețul nu te văd trântindu-mi niște puradei dar stropești grădina când îl vezi pe opărâtul ăla făcând același lucru?

Și femeia, cu o privire plină de otravă: Bă bărbate, când oi avea belicopter la scară, poți să mă arzi și cu vătraiul, că nu mă supăr.

În concluzie, cele 50 de umbre gri este rodul unei imaginații bolnave care arată că orice femeie se curvește, semnând chiar cu bună știință că poate fi abuzată în voie atât timp cât colcăi de bani, că altfel se numește violență domestică. Cu scârbă îi dau un 2, doar pentru că este posibil ca partea a doua, pe care o aștept cu aceeași nerăbdare cu care așteaptă Minune și Vijelie controlul ANAF-ului, să fie și mai proastă, deși  mi se pare greu de crezut că poate fi ceva mai prost de atât.

Mă duc să mă spăl pe ochi cu motorină și să mă pregătesc sufletește pentru nuanțele mai întunecate.

(1 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The post

The post

The post detaliază întâmplările reale legate de dezvăluirile incendiare despre mușamalizarea futilității războiului din Vietnam, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *