A cure for wellness

A cure for wellness

A cure for wellness este un thriller cam ciudățel, cu o poveste destul de îmbârligată cu tente evidente de Shutter Island.

Lockhart, un tânăr ambițios angajat al unei companii puternice primește drept misiune recuperarea bătrânului CEO aflat într-o stațiune idilică de prin munții elvețieni pentru a pune la punct detaliile unei fuziuni extrem de importante.

Odată ajuns la castelul din creierii munților ce servește drept pensiune, Lockhart intră la idei că parcă ar fi ceva în neregulă pe acolo. Deși aflat într-o locație superbă și pacienții, pardon, beneficiarii acestei relaxări mirifice par fericiți, totul emană o senzație de sumbru, de ceva malefic. Nu ajută nici fețele lugubre ale personalului care te duc cu gândul la un lagăr nazist.

Cum nu are de ales și este obligat să petreacă niscai timp pe acolo, Lockhart începe să-și bage nasul pe unde nu-i fierbe oala și nu se lasă până nu atrage antipatia întregului personal, de la doctorul șef Volmer până la ultimul gropar, toți luându-l la ochi și urmărindu-l ca pe un diamant rar.

Încetul cu încetul povestea se transformă într-o enigmă greu de penetrat, fix ca Shutter Island, pe de o parte rezonezi cu Lockhart, ești convins că se întâmplă multe măgării pe acolo, parcă știi că acelor clienți le este administrat ceva care-i transformă treptat în niște morți umblători, dar cu ce scop, încă nu poți să îți dai seama, dar pe de altă parte, ți se servește o altă versiune a poveștii, cea în care Lockhart și-a pierdut mințile și este un pacient al acelei instituții.

Și A cure for wellness joacă acest ping-pong cu mintea ta pe tot parcursul filmului, ba treci de partea lui Lockhart și îți dorești să nu fie un țăcănit pus pe fapte rele, ba alteori ești convins că totul este în imaginația stricată a personajului principal ca apoi să fie reluat acest ciclu du-te-vino pentru că mereu apar noi și noi detalii care te aruncă dintr-o tabără în alta.

Nici nu încape discuție că spre final lucrurile se mai limpezesc, dar nu cum ți-ai dori pentru că filmul ia o turnură cu totul neașteptată și o dă dintr-un thriller psihologic intens în ceva fantezii lipsite de credibilitate, ce este drept, complet surprinzătoare, dar foarte greu de înghițit.

Deși pleacă de la o premisă interesantă, chiar dacă nu originală, filmul se pierde pe parcurs în tot felul de amănunte care nu au sens, povestea devine din ce în ce mai confuză, acțiunile personajelor sunt cam greu de înțeles, nu vreau să spun direct despre ce este vorba, că are legătură cu finalul și cu dezvăluirea misterului, dar per ansamblu, ceva nu se leagă, lipsește liantul care să unească într-un tot unitar scenariul, chiar dacă unul fantezist pe final, măcar să aibă un fir logic pe tot parcursul filmului.

Cu toate astea, filmul beneficiază de o atmosferă al dracului de terifiantă și misterioasă mai ales datorită vizualului destul de tulburător pe alocuri, cu niște scene înfiorătoare și pline de imaginație care te scutură un pic la nivel primordial și cu greu îți poți alunga din memorie imaginile șocante. Și când zic șocante, nu mă feresc de cuvinte, sunt două scene care cu adevărat te zdruncină atât fizic, cât și psihic, o să vă dați seama la ce mă refer.

Și mai sunt astfel de scene destul de grotești, dacă stau să mă gândesc mai pe îndelete, dar este o frumusețe artistică în aceste scene care te impresionează și scârbesc în același timp, senzații contrare la care participă cu mare succes cinematografia absolut superbă și o coloană sonoră pe măsură.

Dincolo de găurile logice din scenariu (of, fără ele ar fi fost un film de excepție), A cure for wellness conține destule elemente originale (țipari, octogenari zombificați, o stațiune misterioasă) care fac din film o experiență interesantă dar nu în sensul că te distrezi băgând popcorn în gură, ci un interesant din acela pe care nu mai vrei să îl experimentezi, îți este suficient să-l vezi o singură dată că nu îți mai trebuie.

A cure for wellness este un film misterios, bulversant pe alocuri, pot spune că nu este recomandat sensibililor care leșină la vederea unei picături de sânge, cu un subiect întunecat și destul de tenebros care este oarecum stricat de finalul destul de ridicol care nu este deloc în ton cu povestea dar cu toate astea este un film care merită văzut mai ales pentru compoziția de excepție a imaginilor viscerale dar frumoase în același timp.

Se putea mult mai bine pe partea de poveste dar un 7 tot merită. Și m-a convins că apa nu este întotdeauna bună. Băutorii de bere știu de ce.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Revenge

Revenge

Revenge este un thriller francez, numele este destul de elocvent cu privire la povestea pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *