A night at the opera

A night at the opera

Top AFI 100

Locul 085 – A night at the opera

A night at the opera este, după mulți critici, cireașa de pe tortul carierei fraților Marx (Groucho, Chico și Harpo).

După cum era de așteptat, filmul este foarte vechi, datează din 1935, este alb-negru și versiunea pe care am găsit-o a fost una destul de șubredă mai ales în ceea ce privește sunetul care aici contează destul de mult.

Trecând peste impedimentul ăsta care nu are legătură cu pelicula în sine, ia să vedem noi cam despre ce este vorba în acest film.

A night at the opera are în prim-plan un grup de personaje lunatice interpretate, evident, de către frații Marx. Groucho este un șmecheraș uns cu toate alifiile în căutarea celor mai infime oportunități de a mai scoate un ban nemuncit. Și șansa i-o scoate în cale pe văduva Claypool, o bogătană pe care Otis (Groucho Marx) vrea să o ușureze de câțiva dolărei punând-o să investească într-o operă. Aici dă peste alți zănateci (Chico și Harpo) care s-au aciuat pe lângă cântăreții de operă cu gândul că le pică și lor vreo firimitură de mâncare.

În scenă se mai amestecă și o poveste de dragoste în trei, cu frumoasa Rosa Castaldi în centru pentru a cărei mână se duelează doi cântăcioși, unul deja foarte celebru, dar pentru care Rosa nu are decât sentimente opuse iubirii, și un necunoscut într-ale operei, dar cu o voce dumnezeiască, pe care Rosa îl simpatizează cu chef de frichi-frichi.

Trupa o întinde cu vaporul la New York, care mai legal, care mai clandestin, și pornesc o serie de aventuri din ce în ce mai abramburiste și mai năzdrăvane generate de cei trei zăbăuci care încurcă lucrurile în orice locșor pun piciorul.

Toată lumea vrea să pună labele pe cei trei încurcă lume pentru a-i arunca oriunde, în apă, la pușcărie, pe țărm, numai să nu mai fie prin preajma operei, dar Otis este cu vorbele la el și găsește mereu câte-o modalitate de a ieși basma curată din situațiile în care singur se pune.

A night at the opera este o comedie năstrușnică în care hazul este generat mai ales de situațiile amuzante, uneori stupide, alteori neverosimile, generate de frații Marx. Dar mai ales Harpo Marx, ce-l interpretează pe Tomasso, un personaj, hm, să nu zic retardat, că se supără lumea, hai să-i spun încet la minte, care nu scoate o vorbă tot filmul, pune pe roate fel și fel de trăsnăi.

Chiar dacă filmul este atât de vechi, nu ai cum să nu te amuzi la scena contractului sau la faza cu îngrămădeala dintr-o cabină minusculă de vapor sau la partea finală cu alergătura prin decorurile unei piese de operă care este una cu adevărat memorabilă, fiind și destul de periculoasă, dacă este să mă iau după aparențe.

Recunosc că nu credeam că mă pot amuza la giumbușlucurile de tăntălăi și gogomani la care am fost martor, dar au fost destul de ilare.

Însă cel mai mult mi-au plăcut dumele turuite de Otis care avea un debit verbal mai ceva ca inundațiile în România și deversa multe poante bazate pe jocuri de cuvinte.

Nu se lipeau prea multe de peretele hazliu, dar alea care-și atingeau ținta, cele inteligente, erau suficiente să te facă să sughiți.

A night at the opera este un film simplu, direct, nepătat de agende politice, sociale, religioase sau toate la un loc, nu te așteaptă la colț să-ți dea în moalele capului cu câte-un #metoo, #youtoo sau #youhoo, știe ce este și urmează cu sfințenie linia pe care a trasat-o.

Sunt și momente care m-au scos din sărite și au legătură cu secvențele în care cei trei frați nu sunt pe ecran, povestea de iubire, firul narativ secundar, nu este deloc interesant și deloc dezvoltat și mai este și o bună bucată muzicală ce se ivește pe la mijlocul filmului care m-a zgândărit în sens negativ, dar asta probabil și din cauza calității execrabile a sunetului.

În rest ce aș mai putea spune despre A night at the opera? Nu este nici pe departe comedia elegantă precum Bringing up baby, alt film din top AFI, ci poate fi considerat un film mai din topor, mai pentru popor, nu neapărat pentru clasa elitistă din acea vreme.

Am vrut să fiu mai sever și să mai tai din notă din cauza bucății muzicale inoportune, dar este și vina mea că nu am fost în stare să găsesc o versiune mai decentă, așa că îi dau un 7 unui film clasic care acum pare demodat, acest tip de comedie nemaiavând mare succes de câteva decenii.

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

12 angry men

12 angry men

100 Top AFI Locul 087 – 12 angry men Iată-mă pus față în față cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *