Aftermath

Să nu credeți după titlu că Aftermath ar fi vreun disaster movie pentru că v-ați înșela amarnic. Și nici nu trebuie confundat cu filmul din 2017 cu guvernatorul terminator Arnold Schwarzenegger. Hai să nu vă mai fierb, titlul original este Poklosie și filmul este unul polonez din 2012. Mi-a apărut în recomandările bibliotecii mele virtuale după ce am văzut Stalingrad-ul nemțesc.

Aftermath are în centrul poveștii doi frați, Franciszek și Józef, ce au ales căi diferite pentru a-și trăi viața, unul s-a ușchit la Chicago, altul a rămas în casa părintească să muncească glia natală. După 20 de ani de pribegie printre străini Franciszek revine acasă pentru că s-a trezit pe cap cu cumnata și nepoții care s-au ușchit, din motive încă neelucidate, de la Józef. Așa că trebuie să afle motivul pentru care cei pomeniți s-au tirat tocmai în SUA.

Imediat cum pune piciorul în satul natal se simte că Franciszek a intrat într-o altă lume, una arhaică, neschimbată de secole, în care tehnologia curentă încă nu a reușit să pătrundă.

Drumurile sunt pietruite, căruțele sunt la ordinea zilei, pereții sunt capitonați cu diverse Răpiri din Serai, când vine vorba de spălat vedetă este ligheanul, printre mijloacele de transport uzuale se numără bicicleta și tractorul, ați prins ideea. Cam cum este la țară, la bunici. Și nu o zic ca pe un lucru rău.

Pe lângă această pictură agrară care ne trimite cu gândul la copilărie, simțim imediat o atmosferă tensionată, pentru că Franciszek nu este primit chiar cu urale, iar fra-su este luat la țintă de întregul sat.

Aparent, își bagă nasul pe unde nu-i fierbe oala și supără comunitatea care încearcă, prin diverse metode, să-l determine să se oprească.

Subiectul este unul devastator și are legătură cu cel Al Doilea Război Mondial, Aftermath fiind o dramă sfâșietoare îmbrăcată într-o haină de thriller modern ce are în prim-plan un eveniment inubliabil. Nu vreau să scriu exact despre ce este vorba, dar cred că v-ați dat seama la ce fac referire.

Tot încercând să descopere de ce oamenii cu înfățișări terifiante, cu urme adânci ale unei vieți grele întipărite pe chip, îi poartă sâmbetele lui fra-su, Franciszek se afundă într-o spirală a trecutului care scoate la iveală răni adânc îngropate în mintea comunității.

Regizorul-scenarist Wladyslaw Pasikowski merită aplauze pentru tupeul avut de a transpune pe ecran o astfel de poveste care ne arată și o altă față a Poloniei, nu doar cea de victimă inocentă, cotropită nemilos de către naziști, istoria populară lăsând de-o parte aspecte sumbre care nu fac cinste niciunei națiuni. Și dialogul este brutal, probabil că dacă purta pecetea Hollywood-ului, ar fi fost categorisit inacceptabil de puriștii pussyficați.

Scenariul, deși nu apelează deloc la secvențe de acțiune, captivează prin misterul care învăluie fiecare cadru, prin sentimentul de neliniște pe care-l transmite, prin angoasa la fiecare pas, prin micile indicii frugale cu care abia îți deschide apetitul și cu un final tulburător care-ți răscolește întreaga ființă.

Privind retrospectiv, după ce am urmărit filmul, mi-am dat seama că trebuie multă atenție acordată dialogurilor cu tâlc, gesturilor subtile și elementelor grafice subliminale care te fac să înțelegi mai bine pelicula.

Și faptul că nu pricepeam o boabă din poloneză, m-a făcut să fiu și mai atent la ecran, să savurez fiecare detaliu, că la filmele americane, știind engleza și neavând nevoie de subtitrare, îmi mai fug ochii, când nu e ceva interesant pe ecran, la câte una, alta, dar aici am fost lipit de TV de frică să nu ratez ceva care ar putea elucida enigma care își face de cap prin Aftermath.

Filmul este excelent și la nivel de caracterizare, cei doi frați, deși se trag din aceeași semințenie, sunt total diferiți. Cel venit din civilizație este mai cinic, mai cerebral, mai bazat pe acțiune, oarecum dezumanizat, în timp ce țăranul, omul simplu, este mai empatic, mai sufletist, mai cu frica lui Dumnezeu. Aici cei doi actori își fac excelent treaba și transmit o gamă largă de emoții într-un film eminamente gânditor și care, pe lângă ororile bine cunoscute din Al Doilea Război Mondial pe care le rememorează, ne aduce aminte că adevărul crunt și traumatizant poate corupe până și cel mai neprihănit suflet.

Aftermath nu este un film pe care să-l revezi a doua oară pentru că impactul emoțional și vizual este atât de puternic încât nu mai ai puterea să treci încă odată prin supliciile sufletești la care te obligă filmul cu o atmosferă depresivă care ne spune pe șleau că nu trebuie să uităm trecutul tocmai pentru a nu-l repeta.

Un mare bravo pentru Aftermath și de la mine și un 9 binemeritat.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Resistance

Dacă încă nu v-ați săturat de filme despre Al Doilea Război Mondial aveți aici Resistance, …

One comment

  1. Salut! Daca veni vorba de filme poloneze istorice de supravietuire in timpul razboului, as propune la recenzie cutremuratoarele drame Wolyn 2016 si The Painted Bird 2019!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *