Alien: Covenant

 

Alien CovenantAlien Covenant reprezintă un sequel la Prometheus-ul din 2012 sau un prequel la seria Alien pornită tot de tataia Ridley Scott, fiecare îl consideră așa cum vrea, depinde de vârstă, cei tineri cred că nici nu știau că acum 40 de ani se făceau filme.

Nava Covenant este în drum spre o planetă cu scopul colonizării, având la bord, în stare latentă, o grămadă de cupluri doritoare de coitus spațial pentru perpetuarea speciei umane.

Nici nu apucăm să dăm mâna cu personajele principale că o furtună de neutrini provoacă navei niște pagube serioase, bașca răsare din neant și un semnal straniu și proaspătul căpitan ia decizia de a trimite o echipă pentru a investiga acel semnal și a-i descoperi sursa că doar ce rahat se poate întâmpla pe o planetă necunoscută pe care vor pune piciorul fără să aibă niște date cât de cât complete.

Evident că temerarii noștri se trezesc pe o planetă prielnică vieții doar în aparență, pare raiul pe pământ, dar nu trece mult timp și oamenii încep să-și blesteme zilele că au pus cracul pe acel tărâm neștiut de nimeni.

Dau nas în nas cu Moș Crăciun, pardon, cu al nostru terifiant Alien într-o formă destul de diferită față de cel cu care eram obișnuiți din filmele anterioare, e cam neîndemânatic și într-o stadiu incipient de dezvoltare, dar există o explicație plauzibilă cu privire la această stare de fapt.

Și de acum încolo să te ții nenică tare pe poziții, că groparii își freacă mâinile de bucurie pentru că li se oferă de muncă la greu, doar nu credeați că Alien se apucă de jucat șotron sau poker cu nou sosiții pe planetă?

Nu, nicidecum, se apucă de-a baba oarba, doar că nu mai e oarba, ci moarta, încep să curgă cadavrele mai ceva ca euroii la o nuntă cu manele.

Filmul este și bun, dar este și prost, are și părți incitante, dar și unele zone de deces cinematic.

Sunt destule momente în care o lălăie filozofic despre creație, despre existență, despre rolul nostru pe pământ, despre iubire, despre muzică clasică și poeme centenare de am crezut că am greșit sala și am intrat la un curs de filozofie despre cum să-ți faci prietenii să adoarmă cât mai repede.

Și eu care credeam că intrasem la un film al cărui titlu conține și cuvântul Alien și mă așteptam la măcel plin de aciditate și membre certate între ele.

Să nu fiu chiar atât de cinic, că filmul are destulă acțiune, și când se pornește, uiți de toată filozofia băgată cu forța pe gât pentru că nu mai ai ochi decât pentru carnagiul declanșat de Alien, mă rog, Aliens, pentru că năzbâtia nu moare, doar se preschimbă, evoluează în specimene din ce în ce mai monstruoase și se transformă în mașinării de ucis tot mai eficiente.

Nu degeaba are un rating R, filmul este doldora de secvențe viscerale care l-ar îngrețoșa până și pe un torționar din timpul inchiziției spaniole, Alien fiind foarte creativ în ceea ce privește dezmembrarea și eviscerarea diverșilor oameni nefericiți care-i ies în cale.

Atmosfera este una lugubră, îți dă un feeling tare ciudat și inconfortabil, mai ales în secvențele în care joacă Fassbender, veți vedea la ce mă refer, nu intru în amănunte, că nu vreau să dau spoilere, chiar la final nici nu voi lăsa un trailer, ci o scurtă povestioară care face legătura între Prometheus și Covenant.

Povestea nu este una prea cizelată, aplică aceeași rețetă, se ia o echipă formată din destui oameni, să fie marfă de feliat, se aruncă într-o locație necunoscută și se inserează monstrălăul la alegere care să își facă de cap în liniște.

Deși pierdem destul timp cu personajele, parcă lipsește ceva, nu apucăm să ne lipim sufletește de ele, nu există acea conexiune emoțională care să te facă să tresari atunci când cineva se trezește că i se face poftă de-o gură de pământ. Și asta m-a deranjat destul de profund, mureau ăia în stânga și în dreapta și eu nici măcar numele nu fusei capabil să le rețin, o fi vina filmului sau a mea, că mă lasă memoria? Prefer să dau vina pe film.

Deși mă așteptam la ceva mult mai bun ținând cont că filmul este regizat de bunicul francizei, pot spune că a fost destul de distractiv, cu ceva semințe sădite pe ici, pe colo, cu privire la direcția pe care o va lua această saga, dar și cu niscai mesaje răvășitoare, care tind spre alte francize (Terminator, se aude?), din nou, nu zic mai multe pentru că nu vreau înjurături.

Așa cum era de așteptat, se lasă loc de o continuare, Ridley Scott deja a anunțat că s-a pus pe treabă, că doar se apropie de 80 de ani și vrea să încheie ciclul cu un film care să lege frumos totul cu o fundiță verde acidă.

Merge de un 7, nu mai mult, că m-a terminat cu filozofia inutilă, dacă voiam așa ceva, mă duceam la biserică.

Ah, să nu uit, de încheiere, Fassbender joacă al dracului de bine, te va băga în sperieți cu interpretarea lui.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Prolog, că nu este trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

In my mother`s skin

In my mother`s skin

Am băgat un horror filipinez, In my mother`s skin, pe care l-am găsit ascuns pe …

7 comments

  1. Este 3d filmul?

  2. ”Sunt destule momente în care o lălăie filozofic despre creație, despre existență, despre rolul nostru pe pământ, despre iubire, despre muzică clasică și poeme centenare de am crezut că am greșit sala și am intrat la un curs de filozofie despre cum să-ți faci prietenii să adoarmă cât mai repede.”’? din cauza genului de gandire filmele din ziua de azi nu mai au poveste ci doar deznodamant fiindca toti doriti macel , actinune , fara sa folositi creierasul ala pe care il aveti in posesie … pe nimeni nu mai intereseaza povestea …. doar efectele de asta filmele sunt din ce in ce mai proaste …

    • Păi la un film cu titlul Alien, da, vreau măcel şi acţiune, nu mă interesează lălăieli inutile.
      Sunt filme unde vreau să îmi fie pus creierul la muncă, dar şi filme unde vreau doar să casc ochii şi să mă minunez vizual, ăsta e un film de vizual, când amestecă lucrurile, iese un talmeş-balmeş.
      Sunt filme unde trebuie să gândeşti, cu mesaje profunde, poveste cu semnificaţii complexe, acolo nu am de comentat, gen Predestination, că ăsta îmi vine acum în minte, dar nu te apuca de dizertaţii într-un film al cărui personaj central este un extraterestru pus pe ucis.
      E ca şi cum m-aş duce la discotecă şi unul se apucă pe acolo să pună Luceafărul în difuzoare, normal că dă tare prost, Luceafărul e bun de citit, dar în alt context. Aşa şi aici, mesajele ar fi fost în regulă, dar într-un alt tip de film, nu aici.

      • Eu cred ca alin 1 regizat de Ridley Scott a lasat in urma foarte multe intrebari fara raspuns ( singurul film regizat de Scott pana la Prometheus, ideea originala de la care a plecat totul ) iar prin discutiile filozofice din seria Prometheus regizorul a vrut sa ilumineze un pic publicul despre ce vrea sa insemne universul Alien . Eu cred ca incearca sa ne prezinte universul creat de H. R. Giger care are un inteles mult mai profund decat un simplu film sf-horor , o parere despre creatia omului , univerul alien are o baza , un fundament nu doar actiune , monstri si crime …..

        • De acord, dar nu cred că filmul ăsta trebuia să răspundă acestor întrebări mai ales după gustul oarecum amar lăsat de Prometheus (bunicel film, deşi unii ar spune că e praf, dar acolo trebuia să răspundă la ce avea de răspuns). Ar fi trebuit, părerea mea, ca acest Covenant să lase un pic deoparte discuţiile filozofice şi să reînvigoreze franciza pentru că Prometheus, deşi un succes, a fost unul moderat şi nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Până la urmă, că ne place, că nu ne place, succesul unui film se măsoară în dolari, ori eu mai vreau filme Alien şi nu ştiu de ce presimt că va fi un eşec (poate nu chiar eşec, dar nici succesul pe care l-ar merita un asemenea titlu) şi deja îmi e teamă pentru eventualele continuări, deşi Ridley a anunţat, precum Cameron, alte câteva filme în franciză. Din păcate, peste 10-15 ani lumea îşi va aduce aminte tot de primele 2 filme Alien.
          Până la urmă , dacă am fi primit ceva răspunsuri, tot ar fi fost ceva, dar în continuare suntem în ceaţă cu privire la creaţia omului.

  3. Oarecare_dă_pă_neți

    Problemele principale, atât cu Prometheus cât și cu Alien: Covenant, sunt:

    1. oameni de știință/antrenați pentru o misiune ani întregi se comportă..ca niște găini fără cap la fața locului – de la geologi care se rătăcesc în propriul spațiu cartografiat la biologi care mângâie xenomorfii de parcă-s puii de găină ai lu’ bunica, până la imbecilitatea de a nu purta echipamente de protecție (costume-combinezon pentru situații de hazard chimico-biologic ori pur-și-simplu costume spațiale presurizate) în medii extraterestre – nu contează că „mediu e respirabil”. Prostia asta scenaristic-regizorală de a desconsidera logica bunului simț pentru intrigi leneșe. La urma-urmei în misiuni critice trimiți crema, avangarda, oameni cu fizic și psihic proverbial „de oțel”, nu labili modelul „edgy teen”:

    2. originea și direcția alienilor plus a space jocke-ilor/inginerilor – de la orori lovecraftene, gotic în spațiu, mister eldritch horror de factură antică și ființe total aliene (nava biomecanoidă fosilizată din primul film, space jockey-ul „crescut în scaun”/cyborg – dacă privești cu atenție incinta carlingii și pilotul din scaun vezi că nu avea efectiv spațiu pentru picioare, era crescut în scaun și nici nu exista ieșire/intrare sau spațiu de mers până la ‘scaunul’ de pilotaj) la… umanoizi zeificați fals și arme biomecanice create de un android dement cu complexe deice – total let down și face totul să pară la scară mult mai mică, imensitatea și entropia spațiului fiind diminuate plus obositorul și snobul „deus ex machina” prezent peste tot – ce șanse erau ca furtuna neutrino să se petreacă exact în dreptul planetei pe care Shawn și David din prima parte au aterizat iar astronautul ce repara să intercepteze melodia?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *