Along with the Gods: The last 49 days

Along with the Gods - The last 49 days

Along with the Gods: The last 49 days continuă povestea excelentului prim film din această serie a cărui recenzie se află aici: Along with the gods – The two worlds.

Nu mai stau să reiau din intriga filmului, cine dorește amănunte suplimentare găsește în linkul de mai sus.

De data asta, cei trei gardieni din Viața de Apoi, Gang-lim (șeful), Hae Won-maeg și I Deog-chun nu mai au pe mâini un paragon obligat să treacă prin cele 7 judecăți, ci un spirit răzbunător (cel din prima parte) care urmează altă cale spre izbăvire, mai ales că Gang-lim este absolut convins că moartea acestuia a fost una accidentală și nu ca urmare a faptului că i-ar fi sunat ceasul, ceea ce l-ar face și pe el un paragon.

Dar pentru asta trebuie să treacă prin câteva procese teribile purtate prin diferitele iaduri ale lumii de dincolo (printre care iadul violenței, iadul injustiției sau iadul crimei). Și toate astea în termenul clasic de 49 de zile.

Concomitent cu parcurgerea acestor procese, cei trei gardieni primesc și o misiune secundară, tot în același interval, acela de a călăuzi un suflet spre eternitate, lucru ce ar finaliza povara lor de o mie de ani de a strânge suficiente suflete salvate pentru a se putea reîncarna.

Cum cei trei nu pot face aceste lucruri simultan, gașca se împarte în două, Gang-lim (care are și un motiv ascuns) rămâne în Viața de Apoi cu spiritul răzbunător pe care vrea să îl salveze, iar Hae Won-maeg și I Deog-chun o întind pe Pământ pentru a sta la căpătâiul celui care urmează să dea ortu` Catedralei. Doar că aici cei doi dau peste, nici nu știu cum să traduc expresia, o divinitate gospodară (household god) care se pune contra celor doi, el vrând să îl mai țină-n viață pe bunic suficient timp ca nepotul să înceapă școala.

După cum observați, filmul Along with the Gods: The last 49 days menține aceeași linie a originalității din primul film, introducând noi cazne pe care oamenii trebuie să le suporte în supliciul lor de a-și găsi pacea eternă.

Doar că The last 49 days încearcă să facă prea mult, este boala continuărilor, dorind să depășească primul film din toate punctele de vedere, ceea ce uneori dăunează calității filmului.

Aici accentul se mută pe povestea celor trei gardieni și acțiunea se desfășoară extrem de mult în flash-back-uri, ceea ce m-a iritat destul de mult, neînțelegând rostul plasării unui film acum, în prezent, dacă majoritatea timpului o petrecem atunci, în trecut.

Plus de asta, filmul pierde foarte mult din imprevizibilitate, se transformă într-o telenovelă neverosimilă care vrea să surprindă, dar folosește niște tehnici cu adevărat ridicole, îți dai seama imediat despre ce este vorba pentru că modalitatea prin care încearcă scenariul să ascundă marea dezvăluire din final este foarte rudimentară.

The last 49 days poate deveni confuz pe parcurs pentru că jonglează cu nu mai puțin de cinci fire narative, încercând să le aducă pe toate în prim-plan, dar nu iese decât un ghem întortocheat și inutil.

Îi lipsește emoția din prima parte pentru că este disipată în prea multe direcții și nu apuci să faci cunoștință cu un personaj și să îi simți durerea, că deja scenariul a trecut mai departe, la alte personaje.

Nu zic că nu există deloc scene emoționante în film, doar că nu se compară cu cele din primul și nu au același impact devastator, deși prezintă și ele o realitate crudă și nemeritată de niște personaje pure, curate, nevinovate.

Acțiunea nu se ridică la același nivel pentru că având atât de multe fire narative, uite să mai bage și acțiune.

Cea care este nu m-a impresionat, este una banală, repetitivă (chiar dacă locațiile rămân în continuare diverse), ba chiar plagiază o scenă întreagă dintr-un anumit film recent (chiar nu mi-a venit să cred că au făcut asta și au și scăpat basma curată).

Scenariul nu lasă loc imaginației, este plin de clișee și coincidențe supărătoare, trântite doar să lege într-un tot unitar povestea cam împrăștiată, The last 49 days plusează la capitolul grandoare și epic, dar scade vitezometrul când vine vorba de construcția personajelor, de emoții și de coerență.

Nu este un film rău, dar este mult sub calitatea primului, pare mai mult o trilogie îngrămădită într-un singur film de aproape două ore jumătate.

Dacă primului Along with the Gods i-am dat cu plăcere un 8, acestui The last 49 days mă văd nevoit să îi dau doar un 6.

Dacă îl veți urmări, vă recomand și prima parte, altfel nu veți înțelege nimic din film. Plus de asta, aparent vor urma și alte părți pentru că finalul este ambiguu (are 2 scene de final) și lasă loc de continuări.

 

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Memories

Memories

Memories a încheiat ediția din 2024 a festivalului Izanagi, ediție care a avut drept temă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *