Aterrados

Aterrados

Aterrados sau Terrified este un film argentinian de groază și nu am avut cum să stau nepăsător și să nu scriu câteva cuvinte despre acest film.

De ce mă bag să-mi debitez opinia despre un film obscur despre care nici nu auzisem până acum câteva zile?

Am încins un pic jarul și dau răspunsul mai târziu.

Povestea din Aterrados nu este deloc complicată, ba chiar destul de simplistă la prima vedere.

Avem de-a face cu eterna bântuire a unei case, cu voci prin chiuvete și pocnituri prin pereți, nimic ieșit din comun la un film din această categorie.

După ce se întâmplă niște chestii cu trimiteri duhovnicești timpurii la cele cerești (pe șleau, se moare în condiții suspecte și greu de elucidat), un trio de maeștri în investigarea fenomenelor paranormale se înființează cu cruci și apă sfințită la fața locului pentru a spulbera misterul care stă în spatele ciudățeniile inexplicabile care se produc în casele câtorva familii perplexe de ceea ce li se întâmplă.

Ah, să nu vă induc în ceață prea mult, acțiunea nu are loc într-o singură locație, așa cum suntem obișnuiți cu filmele bântuitoare, aici distracția se răspândește (alandala, fără vreo ordine cronologică) în 3 case, fiecare având propriile duhuri năzdrăvane care-și fac de cap în moduri diferite.

Dar oare or fi duhuri enervate că nu sunt primite la porțile raiului? Sau au căzut niște țigle de la mansarda personajelor care se plâng că somnul le este perturbat de ființe invizibile neastâmpărate doar de ele văzute?

Sau este cu totul și cu totul altceva, fiind vorba de o prezență nemaiîntâlnită până acum nici măcar de veteranii exorcizatori?

Pe măsură ce investigațiile capătă profunzime și musafirii nepoftiți sunt din ce în ce mai zgândăriți de bătrâneii enervanți care le tulbură activitatea de băgare în groază a locatarilor, nălucile iau problema în propriile mâini și se pun pe speriat pe bandă rulantă cu scopul clar de a scăpa de ghimpii din coastele lor efemere.

Acum vine răspunsul la întrebarea de ce scriu despre Aterrados.

Pentru că este un film senzațional din punct de vedere al sperieturilor livrate. Nu o fi ea povestea cine știe, că la final ești la fel de elucidat (a se citi ca vițelul la poarta nouă) cu privire la originea neviilor din film ca la început, în schimb nu prea ai timp să te gândești la scenariu pentru că filmul nu te slăbește nicio clipă.

De la primul cadru până la ultima secvență Aterrados își perpelește spectatorul la foc continuu, menținându-l frăgezit cu o teroare continuă care te lovește din toate direcțiile.

Și partea și mai groaznică este că nu se rezumă la o singură modalitate de a-ți crește pulsul la cote alarmante, fiecare din cele trei locații participând cu bau-bau-uri diferite la albirea timpurie a părului.

Se remarcă prin câteva spăimântături cu adevărat autentice, care te vor lua prin surprindere pentru că pică din cer, total neașteptat și de bolovan lunar să fii și tot nu ai cum să nu tresari la imaginile care ți se preumblă prin fața ochilor.

Desigur, avem și eterna porție de jump-scares pe care le anticipezi mai repede ca viteza unui Maglev chinezesc dar, cu toate astea, prin modul de filmare ele sunt al dracului de eficiente.

Știi că atunci când moare sunetul și camera se fixează pe un obiect inanimat, acesta urmează să se miște brusc și fix de asta râdeam în gând: Da măi regizorule, știu că se va mișca, nu mă păcălești, că nu-s fraier, uite acum se mișcă. Și se mișcă exact când anticipezi, dar tot scapi un țipăt înfundat și câțiva stropi de 3,14-3,14 la respectiva mișcare.

Să nu mai zic că se folosește magistral de perspective diferite, de genul acum e, acum nu mai e, giumbușluc care naște o senzație de frică incomensurabilă, în locul personajelor să fi fost și eram dus dracului în secunda -1 după ce aflam treaba cu perspectivele alea nenorocite.

Aterrados se folosește de multe efecte practice, nu este o groază de CGI în film, creaturile arată înfiorător, până și Freddy Krueger ar avea coșmaruri cu ele, zgândărindu-ți din temelii propriile temeri și aducându-le la suprafață.

Poate sunt prea entuziasmat, dar și acum mă ia cu frisoane când mă gândesc la film și nu credeam că la anii mei și mii de filme urmărite, voi mai descoperi o astfel de producție care să mă trimită la stomatolog pentru că mi-am spart dantura cu genunchii strânși la piept.

Îi dau doar un 9, zic doar 9 pentru că putea lua maxim, dar Aterrados nu prea s-a interesat de poveste, de dezvoltarea ei, de oferirea măcar a unei schițe de răspuns cu privire la intențiile și originea generatorilor de sperieturi. S-a axat doar pe înspăimântarea privitorilor nevinovați și i-a reușit cu vârf și îndesat.

Bravo, bravo, bravo.

 

 

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer – dar recomand să îl săriți:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Friday the 13th

Este vineri, este 13 (noiembrie 2020) așa că hai cu Friday the 13th, să mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *