Avengers: Infinity war

 

Avengers: Infinity warAvengers: Infinity war a sosit într-un final, visul umed al oricărui iubitor de benzi desenate.

Premisa este simplă și arhicunoscută deja de câțiva ani, de când tot suntem mângâiați cu preludiul lui Thanos, titanul care umblă prin toate galaxiile pentru a strânge cele șase pietre ale infinitului și de a folosi puterea colosală generată de aceste pietre pentru a aduce echilibrul într-un univers aflat într-o stare tot mai accentuată de decrepitudine.

Cum este prea mult de muncă pentru înfăptuirea acestui demers, chiar și pentru un titan, Thanos își trage o echipă de slujbași denumită Black Order care se pune pe căutat bolovănașii buclucași.

Și cum trebuie să dea peste opoziție și suntem în universul Marvel, este clar că între el și finalitatea misiunii se interpun toți eroii (aproape) pe care i-am cunoscut și îndrăgit pe parcursul a 10 ani de filme, care mai reușite, care mai strâmbe din punct de vedere al calității, dar care ne-au adus niște personaje de care ne-am atașat emoțional.

Nu are rost să mă apuc să înșir toate personajele care se preumblă prin film pentru că aș umple o pagină, cert este faptul că în Infinity war nu prea avem figuranți, ecranul fiind umplut în permanență cu personaje principale.

Ce să mai, eroii pământeni, care cu puteri, care fără, laolaltă cu Gardienii Galaxiei, bașca un Zeu, își unesc forțele într-un efort colosal de a-l opri pe Thanos din misiunea lui distructivă, aceea de a volatiliza jumătate din suflarea universului, aceasta fiind, în gândirea lui, singura modalitate viabilă de a restabili ordinea într-un univers tot mai suprapopulat și cu resurse tot mai puține pentru a susține o viață lipsită de griji.

Personajele sunt într-un număr foarte mare, așa că se face o împărțire frățească pe echipe, fiecare echipă având o misiune proprie și Infinity war jonglează cu o dexteritate de acrobat între diferitele fire narative ale filmului.

Avengers: Infinity war este un film de neoprit, nu te lasă să respiri decât în rare momente pentru că are multe de povestit și prea puțin timp la dispoziție deși se duce spre două ore jumătate ca durată.

Acțiunea este epică și la o scară monumentală, cum era, de altfel, de așteptat. Bașca nu te plictisește prin repetiție pentru că este foarte diversă și multiplele medii înconjurătoare în care se petrece scandalul generează secvențe unice, fiecare având farmecul ei și creându-ți stări diferite de tensiune și uimire vizuală.

Filmul arată într-un mare fel, nu știu ce aș avea să-i reproșez din acest punct de vedere, acțiunea este inteligibilă, chiar dacă avem parte de ceva tremurici la cameră, nu deranjează deloc, ba chiar crește nivelul de intensitate.

Thanos și ai lui slujbași din Black Order arată magnific și sunt cu adevărat înfiorători, ar fi fost suficienți ca adversari pentru eroi, dar nu se putea fără armata de carne de tun pentru a-i ține ocupați pe ai noștri cât Thanos își vede de treabă (un Thanos animat aproape fără cusur, aproape că poți crede că este real).

De la acțiunea mirifică și spectacolul vizual de excepție trec la poveste. Aici lucrurile nu sunt deloc complicate pentru cine este la curent cu toate filmele din MCU, dar cam greu de digerat pentru cineva care abia acum află de existența acestui film.

Multitudinea de personaje pozitive nu mai beneficiază de introduceri pentru că deja suntem familiarizați cu ele dar cineva virgin în MCU nu prea o să priceapă mare lucru.

Însă frații Russo au făcut o treabă formidabilă reușind să împace toate personajele, fiecare primește momentul său de glorie, interacțiunile nu sunt forțate, atmosfera este una gravă, apăsătoare, prevestitoare de necazuri cosmice.

Am avut parte, în sfârșit, de un film cu adevărat serios în MCU în care simțeai că miza este una imensă și că însăși existența universului este amenințată de Thanos. Cu toate astea, nu lipsește umorul pueril, dar măcar aici a fost concentrat doar într-un singur plan narativ, cel în care se regăseau Gardienii.

Să scriu câte ceva și despre Thanos. Văleleu, fără glumă, unul dintre cele mai bune personaje negative (nu doar din filmele cu supereroi, ci din toate filmele) care s-au perindat pe ecran. El este personajul principal al filmului, el primește autorizația de construcție a fundației caracterului său, este un personaj negativ cu o profunzime emoțională rar întâlnită, nu este deloc unidimensional, fiind excelent construit pe parcursul filmului.

Culmea, îți dai seama, urmărindu-i povestea, că nu este atât de nebun pe cât pare în misiunea lui, că are emoții, sentimente, știe ce preț va plăti pentru obrăznicia de a aduce echilibrul în univers, cu toate astea, este determinat să plătească acest preț, crezând cu toată ființa sa că face un lucru bun. Și este aproape pe punctul de a te convinge că are dreptate.

Probabil vă așteptați să spun dacă se moare în film. O să vă dați seama încă din primele secvențe ale filmului la ce trebuie să vă așteptați.

Nu zic mai multe decât că m-am chinuit cu greu să îmi stăpânesc niște lacrimi de rușine să nu mă fac de râs într-o sală plină când mi-am dat seama că nu eram singurul care se abținea.

Avengers: Infinity war este un film foarte emoțional și emoționant (au fost destule momente în care mi s-a făcut pielea de găină), trebuie să vedem dincolo de amploarea vizuală și spectacolul grandios pe care le oferă privitorului, are accente dramatice și o poveste din care putem și trebuie să tragem niște învățăminte, pentru că mesajele sunt universale, chit că sunt livrate de un film cu oameni cu superputeri și copaci vorbitori și mănuși distrugătoare de civilizații, nu trebuie să fim atât de superficiali și este cazul să vedem și dincolo de ambalaj.

Am reușit cu succes să scriu mult fără să scap ceva surprize neplăcute pentru spectatorul care încă nu a văzut filmul. Și credeți-mă, vor fi surprize cu duiumul.

Inițial, când am ieșit de la film, reacția a fost să îi dau un 10 curat, dar acum, la rece, parcă totuși sunt prea multe personaje și deși fiecare și-a primit porția, totuși, niciunul dintre personaje nu a fost folosit la capacitate maximă, plus că apar ceva neconcordanțe în comportament și în puteri față de filmele anterioare, lucruri neexplicate de Infinity war (când să o mai facă și pe asta?)

Stați până la final, o să fie doar o singură secvență de end credits.

Eu deja mi-am cumpărat biletul să îl văd din nou pentru că merită cu prisosință, se întâmplă atât de multe și atât de repede, încât sunt sigur că am ratat câteva amănunte.

PS. După a patra vizionare mi-am schimbat nota, 10.

 

(5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Along with the Gods: The two worlds

Along with the Gods: The two worlds

Mă aventurez pe tărâmul fanteziei cu filmul Along with the Gods: The two worlds, pe …

2 comments

  1. Foarte frumos filmul, nu stiu cate filme se termina cu un final dezolant. Acelasi sentiment de tristete l-am avut si eu la finalul filmului, dar totusi, in acelas timp eram uimit de cat de haos a putut fi filmul.
    Ma bucur ca nu ai dezvaluit multe lucruri din film.
    Ps: credeam ca o sa dai nota 10, era practic ultima sansa in care puteam sa vad nota maxima la un film marvel data de tine

    • Eram pe punctul de a o face, posibil să o fac după a doua vizionare de astăzi. Nu mi se întâmplă prea des să merg de două ori în câteva zile la cinema la același film.
      Nici eu nu știu cum am putut să aberez atât de mult fără să scap ceva spoilere.
      PS. Am dat un 10 unui film Marvel, Deadpool, e făcut de Fox, dar e bazat tot pe Marvel. Dar am înțeles ideea, te referi la Marvelul din MCU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *