Baaghi 2

Baaghi 2 este un film destul de ciudat din punct de vedere al cronologiei, este partea secundă a acestei francize, dar pare mai mult un reboot cu același actor, Tiger Shroff, în rolul lui Ronny.

De ce spun asta? Pentru că nu are absolut nicio logică viața lui Ronny din Baaghi 2 cu ce am aflat în Baaghi 1. Dacă în primul film era doar un prostălău trimis de tac-su să se antreneze într-ale artelor marțiale pentru a se maturiza, aici pare că după ce a terminat facultatea și a avut o fierbinte poveste de dragoste cu Neha, se înrolează în armată unde stă 4 ani fără întrerupere.

Deci două filme cu două origini diferite ale aceluiași personaj. Cine să-i mai înțeleagă pe indieni? Aparent, în Baaghi 3, că este în producție, se va reveni la povestea din primul film.

În fine, șterg cu buretele primul Baaghi din memorie și iau filmul de față ca atare, de sine stătător.

Evenimentul care pune pe roate acțiunea din Baaghi 2 este o răpire, fata fostei sale iubite, actual măritată cu altcineva, este luată pe sus de niște necunoscuți și Neha, disperată că nu este ajutată de nimeni, apelează, în ultimă instanță, la Ronny din armată pentru a o ajuta.

Flăcăul, mare inimos din fire, își ia permisie și se pune pe investigat. Cum abilitățile lui sunt ieșite din comun, descoperă, adiacent, și un mare trafic de droguri ce-i atrage antipatia personajelor negative din film care angajează toți hăndrălăii urâți de mamele lor să-i facă felul lui Ronny, amărăștenii ăștia neavând habar cu cine se pun.

La fel ca și Commando 2, Baaghi 2 este foarte diferit față de primul film pentru că aici povestea este mai complicată iar scenariul transformă pentru o bună bucată de timp filmul dintr-unul de acțiune într-un thriller plin de suspans.

Pornește destul de nasol, cu eternele cântări de jale și amar, și mi se părea că-s prea dese, adică una două, dă-i cu versul. Însă am priceput mai târziu de ce au ales să facă asta, pentru că odată ce se intră în miezul problemei dispar cu desăvârșire numerele astea muzicale aiurite.

Baaghi 2, în ciuda recenziilor deloc măgulitoare, că nu știu ce dans nu respectă nu știu ce piesă clasică a lor, de mi se rupea mie de asta, și că acțiunea este exagerată (duh!) mi-a plăcut mai mult comparativ cu Baaghi 1 sau Commando 1 și 2, în ciuda unor evidente defecte.

M-a luat plăcut prin surprindere scenariul intens în ceea ce privește subiectul răpirii fetiței și a prezentării unei probleme serioase, tratate cu mult respect, acela al efectelor devastatoare pe care asemenea evenimente tragice le au asupra mamelor.

Este și un element de mister la mijloc care mi-a pus mintea la lucru, deși o trimisesem în concediu de odihnă, și chiar dacă nu aveam mari așteptări de la film, m-am trezit că sunt prins în vâltoarea evenimentelor care vor enerva la culme eroul tocmai la fix pentru ultima parte a filmului care se transformă într-un Rambo 2 pe steroizi.

Când începe Ronny să căsăpească nemernici, nu-l mai poți opri deloc.

Acțiunea este stilizată, cu slow-motion-uri specifice, dar și un mod aparte de a filma scenele de luptă, care chiar mi-a făcut un masaj plăcut retinei.

Bineînțeles, acțiunea sfidează tot ce înseamnă verosimil, legi ale fizicii, gravitației și anatomiei umane, dar nah, nu este Mission impossible. Evident hoarda de inamici are cea mai proastă țintă din univers și stau ăia răi ca la poză, probabil hipnotizați de pătrățelele lui Ronny, în timp ce acesta pușcă tot ce prinde din orice poziție.

Filmul este foarte violent, Ronny scoate dinți, deși nu este stomatolog, și rupe tot felul de oase fără menajamente, bașca împroașcă sânge în toate cele patru puncte cardinale, fapt ce m-a mirat, am mai văzut violență în filme indiene, dar nici chiar așa.

Are și elemente dramatice care și-au atins scopul cu mine și-mi fierbea sucul gastric în stomac de nervi ce aveam pe împuțiții ăia răi și clocoteam de furie, așteptând cu nerăbdare să-și primească pedeapsa.

Indianul, spaima maieului:

Nu pot trece cu vederea anumite erori impardonabile în ceea ce privește editarea, chiar dacă incitante, anumite scene de luptă nu au fost bine executate, se vedea clar că loviturile pocnesc aerul și nu personajele, plus că sunt destule neconcordanțe legate de continuitate.

Și eu unul nu înțeleg neam legile ăstora din India, de câte ori se fumează în film sunt bombardat cu mesajul că Fumatul ucide, dar când oamenii se droghează, ciuciu mesaj, înseamnă că drogurile sunt bune, dar țigările nu. Și nu știu ce magie există pe la ei, că ori de câte ori intră în scenă domnița principală, în cameră se pornește o briză care flutură cosițele superbei prezențe feminine de mi se face frică să n-o ia vreo răceală pe la glandă.

Filmul mi-a lăsat o impresie bunicică pentru o producție indiană, încă nu este vreun Tiger zinda hai ca acțiune să-i dau un 8, dar mă scotocesc prin buzunare de un 7.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Freaks

Freaks, și aici mă refer la filmul german din 2020, nu la cel american din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *