Back to the future

Back to the future a pornit una dintre cele mai îndrăgite trilogii din toate timpurile, apărând în anul 1985, o decadă minunată din punct de vedere al filmelor memorabile.

Producția regizată de Robert Zemeckis (Forrest Gump, Welcome to Marwen) îl are în rol principal pe Michael J. Fox ca un tânăr neastâmpărat, pasionat de muzică, deși doar gagică-sa îl crede talentat, cu hormonii adolescentini zbenguind pe câmpii, cu o familie hm, hai să-i zicem că nu provine dintr-un cămin chiar standard, tac-su pămpălău, mă-sa arțăgoasă, fra-su delăsător și sor-sa este cu mintea-n stadiul falic.

Singurele lui alinări sunt Jennifer, prietena lui, și Doc Brown (Christopher Lloyd – One flew over the cuckoo`s nest, Going in style), un om de știință cam țăcănit prin preajma căruia Marty McFly își face veacul, interesat de invențiile trăsnite ale doctorului.

Premisa din Back to the future aterizează în momentul în care Doc Brown îi dă o veste colosală lui Marty, a inventat mașina timpului care a luat forma unui DeLorean, așa că îl invită pe Marty în miez de noapte să îi arate descoperirea monumentală și să dea o tură.

Ceva funcționează necorespunzător, viețile le sunt puse în pericol și Marty, din greșeală, ambalează DeLorean-ul făcând o călătorie în trecut tocmai cu 30 de ani în urmă, fără vreo posibilitate de a reveni în viitor.

Și de aici începe Back to the future cu adevărat, iar filmul urmează pașii clasici ai unui film time travel, dar abordează subiectul pe un ton comic, nu este deloc un film serios precum Primer sau Los cronocrimenes, nu îți scandalizează sinapsele prin dificultatea înțelegerii evenimentelor care se petrec în film.

Ca time travel movie nu este cel mai reușit. Și nu mă leg de paradoxurile inerente oricărui film, ci de lipsa de consecvență în ceea ce privește consecințele unor acțiuni întreprinse de către Marty care începe să schimbe trecutul, dar unele acțiuni deja și-au regăsit efectul în prezentul original (ceea ce este logic), altele apar doar în prezentul alterat (ceea ce nu prea mai are logică). Nu ar fi trebuit să se schimbe nimic în prezent pentru că prezentul este deja suma tuturor evenimentelor ce au avut loc în trecut, deci prezentul deja luase în calcul acțiunile lui Marty din trecut.

În fine, asemenea filme vor genera discuții infinite, fiecare având o idee proprie asupra modului în care funcționează călătoria în timp, totul fiind la nivel teoretic.

Trecând peste acest aspect, Back to the future este însă un film de familie aproape de perfecțiune, cu o poveste nemuritoare, ce nu se va perima, și cu o comedie cuminte, lipsită de vulgaritate evidentă.

Scriu evidentă pentru că n-avem cum să ne prefacem că nu vedem o dâră de incest în film, chiar involuntar, dar este acolo.

Ajuns în 1955 Marty nu mai este punctul central al filmului, însăși existența lui devine subiectul principal în Back to the future, pentru că întrerupe cursul natural al evenimentelor și este nevoit să rezolve problema pe care chiar el a creat-o. Filmul este previzibil prin natura poveștii, pentru că aici intervine din nou elementul temporal și știm cu exactitate ce se va întâmpla pentru că am văzut chiar la început de film, este o buclă temporală fără sfârșit, tipică genului.

Practic, povestea din Back to the future este aceea a transformării unui băiat în bărbat, este un coming of age în anul 1955 deoarece Marty ajută un oarecare George să pună mâna de fata visurilor sale. Și asta generează o groază de situații amuzante, mai ales că în scenă intră și bătăușul școlii, taurul Biff, arogantul popular care iscă scandal pe unde pune piciorul.

Filmul reușește să recreeze atmosfera anilor 1950 la milimetru, muzica, mașinile, hainele, comportamentul, vorbele, totul emană sufletul acelei perioade. Un factor decisiv care contribuie la amuzament este mirarea celor din jur care se uită la Marty ca la un extraterestru, pentru că este îmbrăcat ciudat, se comportă suspicios și vorbește în dodii, spunând lucruri care nu au sens pentru oamenii din 1955. Tu râzi pe sub mustăți când îi vezi pe amărâții ăia debusolați de inepțiile (pentru ei) spuse de Marty pentru că știi exact la ce se referă prin trimiterile la pop-culture-ul jumătății a doua a secolului XX.

Actorii sunt aleși pe sprânceană, nici nu îmi închipui cine s-ar potrivi mai bine în aceste roluri în afară de cei care le-au interpretat, deși Michael J. Fox nu fusese prima alegere pentru rolul lui Marty McFly, ci Eric Stoltz.

Coloana sonoră este de senzație, compusă de Alan Silvestri, iar melodia The power of love, deși nu la fel de impresionată precum cea a lui Jennifer Rush, este superbă.

Simt că devin redundant dacă mai scriu ceva despre Back to the future, că deja au fost scrie fluvii de cuvinte despre acest film.

Sincer, nu sunt atât de extaziat precum alții, Back to the future nu mă impresionează prin aspectul SF, al călătoriei în timp, dar este un film excelent în ceea ce privește povestea din spatele SF-ului, comedia reușită, atmosfera superbă, lejeritatea scenariului care îi dă filmului acea caracteristică de revizionare fără să te plictisești, este drăgălaș și inimos, te mângâie pe suflet și îți transmite o senzație de căldură cum rar o mai fac filmele actuale, fiind definiția distracției nevinovate, un film care trece cu bine testul timpului, în ciuda unor mici efecte speciale care arată îmbătrânit, dar nu scriu asta ca o critică.

Am plecat să fac gălăgie la Electrica pentru că mi-a factura de curent cu consum de 9 MW. Bine că măcar nu sunt 1,21 GW.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Space sweepers

Space sweeper a debutat pe 5 februarie 2021 pe Netflix și este un SF sud-coreean …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *