Batman: The long Halloween

Nu-s eu cel mai mare fan al acestui tip de animație, dar m-a fulgerat cheful de duologia Batman: The long Halloween. Nu stau să separ cele două filme, le abordez ca un tot unitar și le îmbin precum cafeaua, două într-una.

Batman pare că o duce bine de tot, imperiul său financiar duduie, Alfred este la datorie, cu vegheatul, dar și cu înțepăturile de rigoare, viața amoroasă a lui Bruce (duh, Batman) merge ca pe roate, făcând schimb de politețuri salivate cu Selina (Naya Rivera, fie-i țărâna ușoară, am auzit că a murit într-un accident tragic în 2020, dar până acum nu știam cine a fost) și răufăcătorii din Gotham City nu mai par atât de puși pe treabă, mai ales că Arkham Asylum este plin datorită muncii nocturne întreprinse de justițiarul cu formă chiropteră mult hulită începând cu anul 2020.

Dar bucuria nu ține prea mult pentru că încep să se adune cadavrele și tot orașul freamătă la apariția unui noi descreierat care belește cu suzeta zgomotoasă doar la zile mari, de sărbătoare, de unde și numele senzaționalist de Holiday. Dar cine-i dementul acesta care nu se împacă deloc cu sărbătorile și ține morțiș să celebreze cu câte-un miez de coșciug? Apăi doar n-oți vrea să vă dezvălui eu răspunsul. Puneți mâna de urmăriți cele două părți de Batman: The long Halloween, că nu-s lungi.

Chiar dacă atac animația ca una de trei ore, nu pot să nu remarc falia lată dintre cele două părți. Deși le-am văzut în 2 zile consecutive începutul lui Part Two m-a lăsat nedumerit pentru că saltul în poveste este imens față de unde ne-a lăsat Part One.

De asemenea, ritmul este neuniform, nu prea se petrece nimic cu adevărat incitant în One pe partea de acțiune, în timp ce în Two suntem luați la galop pentru că filmul aruncă înspre noi cu tot ce găsește la îndemână, umplând ecranul de răufăcători, spre deosebire de One în care abia dacă-l vedem, printre picături, ca o umbră fantomatică, pe Holiday.

Stilul de animație nu este unul reușit, nu pentru gustul meu, acest stil clasic nu prea își mai găsește locul în epoca modernă. Înțeleg ideea din spatele lui, menținerea la origini a animației și poate finanțele au un rol important aici, filmul fiind destinat zonei video, fără lansare în cinema, deci trebuie să fie ieftin, să nu usture la buget, dar parcă mi se pare prea învechit, cu multe imagini fiind atât, simple imagini pictate, cu personaje care nu se mișcă pe fundal, cu acțiuni motrice sacadate. Dar nici nu trec la bile negre această componentă a filmului, este una pe care o accept, chiar dacă nu mă entuziasmează.

Și gata cu critica negativă, încep să laud animația, nu înainte de a mă scuza că nu-s mega fan al benzilor desenate, de unele personaje abia acum aud de ele, dacă n-au fost prin filme, n-am habar de ele.

Povestea, pe cât de simplă pare la prima vedere, și te păcălește făcându-te să crezi că este previzibilă, dă dovadă de o tenacitate ieșită din comun în a te pune pe piste false și a-ți împroșca praf în ochi pentru că eu unul n-am fost în stare să îmi dau seama cine-i Holiday.

Deși este mai lentă, prima parte mi-a plăcut mai mult pentru că se concentrează pe dezvoltarea personajelor secundare, pe prezentarea relațiilor complicate dintre ele, pe crearea unei atmosfere sumbre și sexy (Catwoman, Poison Ivy) în același timp, insistând mai puțin pe Batman că, slavă Domnului, și fătul nenăscut îi știe povestea de viață a acestuia că i-a citit-o tac-su șoptindu-i-o la burta mă-sii.

Într-a doua parte acțiunea capătă amploare și Batman are mult de furcă pentru că Gotham City este invadat de o armată de răufăcători care vrea să rezolve rata criminalității. Cu cine se luptă Batman? O mai bună întrebare ar fi cu cine nu se luptă. Nu-i foarte violent filmul, este PG-13, dar parcă are un nu știu care nu-l recomandă celor mici, nu are brutalitate, dar nici nu dă dovadă de foarte multă cumințenie, nu mi se pare că ar prea infantilizat să se adrese tuturor.

O fi greu pentru filmele live action recente să ia notițe de la aceste animații? Batman: The long Halloween aduce mult cu filmele lui Nolan, avem multă acțiune chiar spectaculoasă, care impresionează prin anvergură, dar accentul cade pe poveste și pe personaje care au parte de-o grijă deosebită din partea realizatorilor.

Aș fi vrut mai multă coeziune în ceea ce privește cursul poveștii pentru că apariția din senin a unui anume personaj la începutul părții secunde m-a lăsat un pic perplex, am crezut că am ratat ceva între timp pentru că simțeam că nu există o tranziție omogenă între cele două producții, a doua părând un pic grăbită pe genul: „Hai să scoatem din mânecă toți așii pe care îi avem la dispoziție, recte întreaga panoplie de dușmani al lui Batman‟, fapt ce pentru mine a stricat oarecum atmosfera noir, de crime thriller detectivistic, dar nu cu foarte mult.

Ah, și alt element nedemn de laudă este că partea secundă a insistat cu moartea părinților lui Bruce, am sperat că scap de asta observând că prima parte a ocolit acel crâmpei uzitat până la deșirare, dar n-am avut noroc. Până când trebuie să mai asistăm la acel eveniment tragic?

Despre voci nu mă pot pronunța, nah, sunt niște voci și nimic mai mult, îi las pe cei care au urmărit mai multe producții animate DC să își dea cu părerea, mi-a plăcut cel mai mult Josh Duhamel (Transformers: The last knight) ca voce a lui Harvey Dent. Hai să nu se supere domnișoarele, vocea lui Batman este a lui Jensen Ackles (gagiul din Supernatural).

Așa, ca primă animație văzută cu Batman, The long Halloween mi s-a părut un film bun, neavând alte puncte de reper, mă reped să-i rezerv 8 camere la Arkham Asylum.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Batman: The long Halloween Part one

Link IMDB

Link RottenTomatoes

 

Batman: The long Halloween Part two

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The witcher: Nightmare of the wolf

The witcher: Nightmare of the wolf a invadat Netflix și este o animație a cărei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *