Battle for Sevastopol

Battle for Sevastopol este un film rusesc de război, nici nu mai încape discuție că este despre a doua conflagrație mondială, dar aici nu avem parte nici de tancuri, nici de trupe numeroase care o dau în măceluri sângeroase, ci ne este prezentată povestea eroinei Lyudmila Pavlichenko, soldat în armata roșie pe post de lunetist.

Fetișcana nu avea nicio treabă cu snipereala, era doar o tinerică abia intrată la facultatea de istorie căreia nici prin gând nu-i trecea ce viitor sumbru o așteaptă.

Tac-su era cu uniforma pe el și când făcea mândri crânjei roșii pe toaletă și se purta dur cu ea, dorindu-și un băiat care să ducă mai departe tradiția neamului de a-și servi patria în război.

Însă un simplu joc la poligon (a)trage atenția gradaților rusnaci care o trimit pe Lyudmila la un curs de băgat glonțul în inima țintei de la mare distanță.

Potriveala nici că putea fi mai bună de atât, pentru că friții vin neinvitați în URSS și îi pun pe jar pe comuniști care încropesc la loc comanda o trupă de lunetiști printre care și a noastră domniță.

Înțeleg modul în care scenariștii au conceput filmul pentru că în Rusia probabil toată lumea cunoaște povestea de viață a personajului principal, așa că pentru ei nu a fost mare spoiler cum începe filmul, dar pentru ignoranții vestici (recte moi) faptul că Battle for Sevastopol este spus în flashback-uri cam ucide orice dram de tensiune și necunoscut.

Filmul face salturi între 1942 când Lyudmila, scăpată de răzbel, o arde cu tururi diplomatice pe la americani, încercând să-i bage și pe ăștia în tranșee, și 1941, fix în inima conflictului armat, perioadă în care Lyudmila face ce se pricepe cel mai bine, tocăniță de creier crud nemțesc.

Titlul peliculei nu este prea inspirat, ar trebui să se numească mai degrabă Preparation for battle for Sevastopol, pentru că accentul nu cade deloc pe război, ci pe profunda dramă umană prin care trece protagonista ce suferă o schimbare radicală într-un timp foarte scurt.

Battle for Sevastopol a tras paiul scurt când a fost făcută împărțirea bugetelor și s-a ales cu doar 124 milioane de ruble, circa 2,5 milioane de dolari, așa că nu trebuie să aveți expectative prea mari pentru un spectacol vizual grandios care să vă desfete ochii prin secvențe bombastice de război cu tot calabalâcul care vine la pachet la un astfel de film.

Mai ales în prima oră nici nu avem parte de acțiune, totul se concentrează pe Lydumila și personajul ei este construit dumnezeiește, iar interpretarea actriței Yuliya Peresild este de povestit nepoților pentru că simți la propriu cum se transformă dintr-un țânc cu vise academice într-un ucigaș cu sânge rece, dar cu profunde traume psihologice care o bântuie la fiecare pas. Este chiar terifiantă pe alocuri privirea nebună pe care Lyudmila o scoate la înaintare atunci când intră în transă și tot ce vede este scăfârlia inamicului.

Bucata asta cu accente psihologice este cea care ridică filmul la un nivel mai sus pentru că partea de acțiune nu este deloc punctul forte.

Da, sunt câteva scene care seamănă a război, dar se observă cu ochiul liber constrângerile cauzate de lipsa banilor, se mai aruncă un maț ici, o ciozvârtă de braț colo, dar nu simțeam pe deplin amenințarea sumbră a luptei pentru că, și aici este și problema modului de îmbucare a scenelor și a ordinii lor, știam că Lyudmila va scăpa din orice confruntare.

Bine, și dacă era filmul în ordine cronologică probabil anticipam că va scăpa, dar măcar mai era un dram de mister, așa luptele lunetiste de la distanță era lipsite de tensiune pentru că deja le știam deznodământul.

Battle for Sevastopol nu duce lipsă totală de elemente războinice, sunt împrăștiate cu zgârcenie în a doua oră câteva atacuri devastatoare care mi-au trezit apetitul pentru ceva și mai consistent, dar am fost nevoit să-mi potolesc foamea cu firimiturile primite de la film.

Nu neg faptul că aveam așteptări mai mari de la Battle for Sevastopol, îmi imaginam un Saving private Ryan sau un The brotherhood of war, poate nu chiar la acel nivel, dar titlul m-a pus oarecum pe un drum greșit.

Aici avem parte mai mult de un film dramă decât de unul de război. Desigur, unde-i război este și dramă, dar să nu ziceți că nu v-am atenționat, aici filmul este profund uman, focusat pe spirit și mai puțin pe fizic.

Chiar dacă Battle for Sevastopol nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, nu înseamnă că nu l-am apreciat pentru ceea ce a livrat, a fost un alt produs, dar tot unul de calitate, așa că din partea mea îi ofer 8 plăcuțe de identificare.

Așa, ca o comparație, Chris Kyle, personajul principal din American sniper, de se tot fălesc americanii că vai, ce mare șmecherie a fost pe snipereală, este mic copil pe lângă ce a reușit Lyudmila Pavlichenko.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Stalingrad (2013)

Înainte să pun luneta pe Stalingrad, dați-mi voie să mă amuz un pic de recenziile …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *