Black Beach

Black Beach nu-i vreo plajă de negri, așa se numește un film proaspăt încărcat pe platforma Netflix, producție ce vine din Spania.

Subiectul nu-i tocmai comestibil pentru publicul larg, eu m-am băgat doar că-i spaniol și este cu Raúl Arévalo (Cien años de perdón, El aviso) care aici joacă rolul unui consultant pentru o mare companie cu foarte, dar foarte multă, influență chiar la nivel global, fiind capabilă, prin lobby, să schimbe guverne și să facă ONU să întoarcă privirea.

Carlos este expediat într-o țară africană pentru a dezamorsa o situație delicată cu privire la răpirea unui inginer de-al lor. Președintele african trebuie periat până-n mucoasa anală să nu o ia razna și să împroaște cu genocid peste tot că lobby-ul l-a făcut să pară democrat în fața întregii lumi, deși el este un pui de Hitler. Așadar, Carlos trebuie să jongleze cu mai multe bile grele, dacă-i scapă una pe picior, aleluia, bubuie țara și, odată cu ea, șansa la miliardele de dolari din petrolul care zace peste tot pe acolo, acesta fiind scopul final, nu viața unui inginer.

Black Beach nu este deloc un film ușor de digerat, mai ales că ritmul este destul de lent. Nici nu m-a pasionat foarte mult tema abordată și ca atare prima oră m-am cam plictisit.

Se axează mult de tot pe jocuri politice la cel mai înalt nivel, arătând cum o mână de oameni învârte lumea după bunul plac, transformând orice tiran ucigaș într-un stindard al democrației și mânjind orice erou martir care vrea să schimbe ceva, făcându-l să pară Satana pe pământ. Totul în numele banilor fără număr și puterii absolute, de parcă s-ar duce cu averea în mormânt.

Filmul, ca realizare tehnică, este excelent, redă la perfecție diferența imensă dintre sărăcia extremă africană, a majorității, cu mizerie peste tot ce transmite un damf înecăcios până în nasul spectatorilor, și bogăția opulentă, tot africană, dar a celor foarte puțini, un festin inutil, risipitor, la dracu, sunt petreceri asezonate cu girafe reale!!!

Așadar, Black Beach ne spune pe șleau: Băi proștilor, nu mai puneți botul la toate vrăjelile slobozite de ONU, UE, NATO și tot felul de organizații care pozează în sfinți aducători de pace, totul este o balivernă globală menită să închidă gura sclavilor pentru că în realitate totul se învârte în jurul banilor și puterii, nimănui nu-i pasă să-i bage lui Ghiță o bucată de pâine-n gură.

Ca atare, mesajul transmis este cutremurător, nu că nu l-am ști și din viața reală, dar filmul nu bagă mizeria sub preș, ți-o aruncă direct în față.

Abia spre final Black Beach să zic că devine mai interesant din punct de vedere al acțiunii, ritmul accelerează și se petrec multe lucruri atât reprobabile, cât și surprinzătoare, care te trezesc brusc din moțăiala indusă de primele 60 de minute.

Dacă în prima jumătate a filmului Carlos încearcă să rezolve problemele pe calea diplomației, în a doua jumătate renunță la vorbe și trece la fapte care-i pun viața în pericol.

Așadar, Black Beach, deși este sec ca un deșert o bună bucată de timp, își spală păcatele spre final, când devine luxuriant ca o junglă, reușind, per ansamblu, să fie un film decent pentru gustul meu personal.

Este și trist, îți lasă o urmă la colțul gurii plină de dezgust, văzând cât de hulpavă este o mică parte a speciei umane, dar din nefericire ăștia puțini reușesc prin tot felul de mașinațiuni politice și propagandă nerușinată să țină-n lesă pulimea decepționată și cu capul tăiat care se mulțumește doar cu firimituri sporadice.

Închei aici episodul oferindu-i lui Black Beach 6 fire de nisip.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Les traducteurs

Să ridice mâna cine vrea un whodunnit movie? Că vă propun Les traducteurs, un film …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *