Blade runner 2049

Blade runner 2049

Blade runner 2049 este sequel-ul filmului de-o seamă cu mine din 1982, film devenit un clasic pentru fanii SF-ului și nu numai.

Denis Villeneuve s-a înhămat la o treabă extrem de grea, aceea de a ne aduce o continuare demnă de renumele primului Blade runner regizat de Ridley Scott. Să vedem dacă a și reușit.

O spun de la început, filmul nu este nici pe departe pentru toată lumea, așa cum am aflat din sala de cinema unde câteva cefe late și niște pițipoance vopsite probabil și pe creier au început să vocifereze că povestea le depășea capacitatea lor neuronală setată la nivelul -5.

Această antiteză a unei societăți utopice imaginată de Ridley Scott este preluată de Denis Villeneuve și dusă la nivelul următor, sărim 30 de ani înainte, fix în 2049, an în care avem parte de același Los Angeles dezolant, cu oameni triști, frânți spiritual, cu lipsa contactului uman, un oraș în care domnește mizeria sufletească și dorința de profit cu orice cost.

Aici își face veacul agentul K, jucat de Ryan Gossling, un replicant din noua generație, a cărui meserie este aceea de a trece pe „banca de rezerve” replicanții din vechea generație care sunt în afara legii. Și când zic banca de rezerve, observați ghilimelele, nu stă la discuții, ordinele îi sunt clare, nimeni nu rămâne în viață.

Huiduit de oamenii reali, K își vede de treabă nestingherit, nefiind afectat de reacțiile celor care au un suflet în teorie, că practic mulți dintre oameni au devenit mai răi ca animalele.

Într-una din misiunile sale K, hai totuși să îi spunem Joe, că așa îl botează gagică-sa, una virtuală de altfel, descoperă un mister care ar putea cutremura din temelii însăși sensul existențialității și al vieții.

Încerc să evit prezentarea unor detalii mai amănunțite pentru că nu vreau să vă feresc fălcile de contactul cu podeaua când veți fi puși în fața unor revelații zguduitoare.

Cert este faptul că Joe, intrigat de acest mister care-l determină să-și pună întrebări chiar cu privire la propria-i geneză și sperând ca descoperirea lui să fie reală și să schimbe destinul replicanților, pornește într-o misiune detectivistă pentru a afla adevărul, un adevăr care îi poate schimba viața anostă.

Dar o primejdie îl paște din umbră, un mahăr simte pericolul descoperii pe care o poate face Joe și trimite pe urma lui o armată întreagă pentru a-l elimina.

Va reuși Joe să își ducă la bun sfârșit misiunea? Va afla adevărul legat de acel mister? Nu vă rămâne decât să urmăriți filmul pentru a primi răspunsuri la aceste întrebări.

Hai că am reușit să fiu destul de vag în prezentare pentru că și trailerul este unul excelent, nu lasă nimic să transpire din adevărata poveste.

Bun, acum că am terminat cu descrierea de ansamblu a filmului, să trec la întrebarea care macină lumea: Este Blade runner 2049 bun de ceva?

Pentru mine este un film excelent chiar dacă ține destul de mult, trece de două ore jumătate, ceea ce înseamnă că sunt pe alocuri zone moarte de dialog, secvențe care sunt lungite inutil cât să îți bată la ușă un căscat dar povestea este fascinantă și te ține lipit de ecran, nedorind să scapi vreun amănunt care te va aduce mai aproape de adevăr.

Blade runner 2049 nu este un film de acțiune, nu vă așteptați la ceva spectaculos din acest punct de vedere, principalele atracții sunt povestea incitantă și imaginea senzațională dublată de o coloană sonoră terifiantă.

Filmul arată de excepție, fiecare cadru dă dovadă de măiestrie din partea lui Roger Deakins care merită cu prisosință un Oscar. Simți că inhalezi praful toxic care acoperă orașul, ochii îți sunt bombardați de reclame futuriste (inclusiv câteva plasări de produse contemporane cu spectatorii), simți cum îți pătrunde în suflet depresia generală care domină acel Los Angeles lipsit de soare, un oraș în care cele mai luminoase scene sunt desfășurate pe ninsoare.

Iar coloana sonoră, pfiu, de mult nu am mai auzit ceva atât de profund care să-mi scuture oasele și să-mi amplifice angoasa generată de vizionarea filmului.

Blade runner 2049 nu poate fi savurat pe deplin din prima, va fi nevoie de alte vizionări pentru a descifra toate mesajele pe care le transmite și micile informații pe care le înșiră pe parcurs și pe care cu siguranță le-am ratat.

Dar ridică la fileu o dilemă existențialistă care a măcinat lumea de mii de ani, ce anume ne face oameni? Sufletul? Inteligență? Prezența corporală? Capacitatea de a iubi? Trebuie să te naști pentru a fi considerat uman?

Filmul este unul care acționează mult pe plan filozofic și de asta nu va fi pe placul multora dar avem nevoie din când în când și de astfel de filme, nu numai de explozii sclipitoare și acțiune superficială.

Actorii joacă excelent, avem un antagonist destul de banal, dar nu el este adevăratul inamic în acest film, ci mentalitatea înapoiată a oamenilor chiar dacă suntem în viitor.

Ajunge, că încep să mă întind prea mult, mai spun doar că în film am văzut una dintre cele mai emoționante scene dar și sinistre în același timp din câte mi-a fost dat să văd în miile de filme urmărite până acum.

Blade runner 2049 este un film nemaipomenit, greu de digerat pe alocuri datorită temelor filozofice pe care le atacă și cu siguranță îi cimentează locul lui Denis Villeneuve în topul celor mai buni regizori din noul val, neavând niciun film nu slab, nici măcar mediocru.

Nota 9 pentru Blade runner 2049 și nu, nu este neapărat nevoie să urmăriți primul film pentru a înțelege ce se întâmplă, dar este de recomandat.

 

 

4.5 Stars (4.5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Ghost in the shell

Ghost in the shell

Ghost in the shell sau fantoma din cochilie are la bază o manga, alooo, manga, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *