Blind

Beul-la-in-deu sau, mai neîmbârligat, Blind este un thriller sud-coreean din anul 2011 care, după titlul destul de elocvent, merge pe nevăzute cu povestea sa.

Min Soo-ah (Ha-neul Kim – Along with the gods: The two worlds) este o tânără aspirantă la meseria de copoi și se îndreaptă cu pași repezi spre o carieră onorabilă, mai ales că provine dintr-un orfelinat. Dar un accident tragic de mașină o lasă cu globul ocular în paragină, cu grave deficiențe de vedere, de fapt oarbă precum cârtița la lumina zilei.

Se retrage la vatră, cu lama lângă ea, distrusă pe viață din cauza acestei infirmități, mai ales că îi este refuzată reîncadrarea în câmpul muncii, nici măcar un birou prăfuit nu îi este acordat. Anii trec și parcă, parcă, își mai revine în simțiri, fix cât să pornească din blocstart premisa filmului Blind.

Luată pe ploaie de un taxi, Min Soo-ah asistă, pe auzite, la un accident rutier care se lasă cu ceva victime, șoferul zice că este un câine, dar simțul ei de copoi înclină balanța spre un trup omenesc. Poliția nu prea o crede, că doar ce să vadă o chioară, așa că i-o plasează unui detectiv nătăfleț, să se spele cu ea pe cap.

Premisa aduce oarecum cu indianul Andhadhun (mă rog, mai degrabă invers, Blind apărând primul), nefiind foarte originală la bază, dar Blind este un film bine realizat, care construiește o tensiune ce atinge cote alarmante cu cât ițele poveștii sunt descâlcite de trupa formată din oarba Min Soo-ah și pămpălăul detectiv Jo.

Mi s-a părut că a reușit cu talent să ne pună în întunericul permanent în care-și duce viața o persoană nevăzătoare, problemele de zi cu zi, unele sâcâitoare, alte cauzate de nerăbdarea și lipsa de înțelegere a celor din jur, m-au făcut să apreciez și mai mult darul vederii.

Dar dincolo de acest aspect deschizător de ochi (ups, proastă alegere de cuvinte), Blind rămâne un thriller interesant în care necunoscutul este generat de informațiile oferite de o persoană care n-a văzut nimic. Oare poți pune bază pe spusele lui Min Soo-ah sau este vorba doar de-o imaginație bogată care-i joacă feste în încercarea de a umple niște goluri generate de lipsa vederii?

Nu-i mare secret că avem parte de-un criminal feroce, un prădător sexual abominabil, așa cum le șade bine sud-coreenilor, au ei un fetiș spre nemernici colosali din acest punct de vedere, dar asta este bine, pentru că așa ți se umple fierea de venin și dracii care ți se îngrămădesc la etajul cenușiu transformă vizionarea filmului într-o călătorie spre Nirvana sufletească.

Deși povestea este simplă și noi, ca spectatori, suntem puși imediat față-n față cu bolândul spintecător, misterul trenează pe tot parcursul filmului pentru că doar noi știm cu cine avem de-a face, personajele orbecăie alandala pe baza unor informații credibile sau nu.

Sunt câteva momente extrem de tensionate în Blind, una chiar excepțională care, în condiții normale, nu ar reprezenta mare scofală, dar având în vedere că personajul principal este chior, asta imprimă un puseu de periculozitate și chiar imprevizibilitate, nu de puține ori am devorat fulgii din pernă din cauza incertitudinii finalității unor secvențe, chiar nu știam cum se termina câteo scenă mai palpitantă, cine va ieși învingător.

Punctul culminant este clădit cu mare meticulozitate și trebuie să fii atent la toate detaliile aparent insignifiante și la replicile ce sună banal, dar care reprezintă mici indicii care duc la final.

Nu are nimic impresionant din punct de vedere vizual, acțiunea este redusă la o muncă migăloasă de detectiv pe baza unor informații frugale, dar mie mi-a plăcut destul de mult. Atât timp cât filmul m-a ținut conectat în permanență la mister, iar acțiunile personajelor (nu toate, dar cele mai multe) sunt inteligente și nu rezultatul unor cacariseli scenaristice, eu sunt mulțumit de film.

Are câteva momente comice generate de interacțiunile incipiente dintre martora oarbă și detectivul incredul, dar la capitolul sentimente excelează la dramă, anumite paralelisme pe care le voi lăsa ascunse privitorului sunt de natură să dea drumul irigațiilor pe timp de secetă, plus de asta are și o scenă greu de privit pentru ….

Actoria nu mi s-a părut la un standard foarte ridicat, uneori Ha-neul Kim nu era credibilă în rol de nevăzătoare, dar per ansamblu interpretările au fost decente.

Este posibil ca Blind să mi se pară mai bun decât este și ca urmare a râurilor de gunoaie americane în care m-am scăldat în ultima vreme dar pentru mine a meritat urmărit cu atenție, iar scena din metrou este o lecție în creionarea unei tensiuni insurmontabile cu un deznodământ necunoscut.

N-o să elogiez prea mult filmul pentru că are hibele sale, uneori personajele cad într-o letargie cerebrală nejustificată și nu duc lucrurile până la final, complicându-și scenaristic viețile, dar per ansamblu Blind este un film reușit ce merită 8 lecții de Braille.

Cică ar fi ceva remakeuri, că așa este pe acolo, face o țară un film bun, alte 2-3 sar imediat cu remakeuri, unul chinezesc și unul japonez. Poate o să arunc un ochi mai târziu pe unul din ele.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Les chambres rouges

Les chambres rouges

Într-o sală de aproape 500 de locuri am urmărit Les chambres rouges. Eu și încă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *