Blood red sky

Hai să vedem cu ce se mai ocupă nemții care au scos Blood red sky, de fapt o co-producție cu frații americani, film lansat pe Netflix, că doar unde altundeva găsim producții europene pe serviciile de streaming?

Filmul începe direct cu tensiunea racordată la cel mai înalt voltaj pentru că undeva în Scoția o aeronavă deturnată plină cu pasageri este escortată de câteva avioane de vânătoare spre a ateriza în siguranță.

La butoanele avionului ce să vezi prin luneta sniperului? Un arab speriat că a dat de dracu` și că și-a dezamăgit Coranul neapăsând la timp pe butonul care face bum cu infidelii occidentali.

Bleah, film cu teroriști, îmi zic eu în minte, dar parcă Blood red sky îmi citește sictirul de pe buze și mă bagă-n flashback, dând timpul un pic înapoi pentru a o vedea pe Nadja (Peri Baumeister), o nemțoaică bolnavă terminal care-și ia de aripă fiul Elias spre a zbura spre New York, către salvarea de la o moarte sigură.

Din nefericire nimerește fix în avionul buclucaș care este rapid luat în primire de o trupă de teroriști banali, dar dezagreabili din primele minute. O fi Nadja bolnavă de doarme cu seringa-n vene, dar tot mai are ceva vlagă pentru a-și apăra odrasla de pericolul reprezentat de teroriști care n-au milă de nimeni.

Dacă n-ați văzut trailerul, vă recomand să îl săriți, credeți-mă, n-ați vrea să vă fie stricată surpriza în momentul în care în film apare și primul cuvânt din titlu.

Ce a fost surpriză în The sixth sense, dar ce e aici este monumental, mi-am luat în mufă unul dintre cele mai mare WTF-uri de-a lungul carierei mele de sedentar privitor de filme. Puneți-mă c.  aegagrus hircus și lărgiți-mi ampula rectală de nu am rămas stană de piatră când a venit momentul oportun stricat de nenorocitul de trailer pe care, spre norocul meu, l-am văzut după film, ceea ce vă și recomand să faceți cu multă căldură. Nu înainte, ci după.

Nu știu cum o să mă screm să valsez profesionist pe lângă povestea din film, dar o să încerc.

Ideea este simplă, nu este nimic nemaivăzut, că doar filme cu avioane deturnate au fost o grămadă, de la clasicul Passenger 57 la Snakes on a plane, de la Non stop până la chiar recentul nemțesc 7500.

Dar încă n-ați văzut unul ca Blood red sky în care violența este una exacerbată, dar deloc fantezistă, teroriștii având mult de furcă în a menține tirania asupra avionului.

Se lasă cu mult sânge și cu multe victime, Blood red sky nu face rabat de la consumul exagerat de suc de tomate și își merită pe deplin titlul.

Sunt rare momentele în care filmul stagnează, încă de la început avem o tensiune sugrumătoare ce-ți taie respirația, anticipând un masacru terorist, iar această senzație de intensitate rămâne la mare înălțime și când ne mutăm în avion și asistăm la dramele ce se petrec acolo, drame în care sunt implicate mai multe personaje, de la Nadja și al ei fiu până la niște arabi nevinovați ce-s luați în colimator ca fiind teroriști doar pentru că-s mai pigmentați spre culoarea pământie.

Chiar dacă Blood red sky abordează un gen deja uzitat până la sângerare, modul în care o face este unul original și își înfige colții în ceva nou, ceva ce eu nu am mai văzut prin alte filme. Iar asta generează câteva momente emoționante numai bune de irigat tranșeele de sub ochi, dar și câteva dileme umane la care cu greu poți găsi un răspuns satisfăcător, personajele sunt puse în niște situații limită să zicem plauzibile în contextul dat.

Blood red sky combină (aproape) perfect scenele în care se mai deșiră câte-o carotidă sângerie, spre deliciul meu macabru, cu secvențele dramatice, ce-ți zdrobesc sufletul și îți pun bibilica jumulită la îngrășat. Am folosit paranteza mai sus pentru că spre final parcă-și pierde ideea pe drum și se transformă pentru puțin timp în ceva banal, ce am mai văzut de atâtea ori în alte producții de gen. Dar se revanșează cu finalul apoteotic, cam șubred vizual, dar curajos scenaristic.

În afară de sfârșitul cam ambițios pentru bugetul frugal al filmului, Blood red sky stă foarte bine la departamentul efecte practice, grotescul situației fiind redat cu lux de amănunte și uneori chiar m-a penetrat câte-un fior de frică în momente cheie, ceea ce mă face să azvârl un bravos spre film.

Ca idee, Blood red sly este bilingv, se vorbește atât în germană, cât și în engleză, pentru că avem actori de mai multe nații, printre ei mai cunoscuți fiind Dominic Purcell sau Graham McTavish (Aquaman, The finest hours). Dar cap de afiș este Peri Baumeister care face un rol fantastic și vă las pe voi să descoperiți de ce.

Pfff, ia uite domne ce le-a trecut nemților prin minte să facă, am rămas foarte plăcut impresionat de acest film căruia îi injectez 9 fiole de medicament supresor.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Old Henry

Am vrut să scap de gustul amar lăsat de The harder they fall și am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *