Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am revăzut Bolgen (The wave), un disaster movie norvegian din 2015 regizat de Roar Uthaug, film care l-a propulsat în rândul băieților mari, cum s-ar spune, și care i-a adus în poală Tomb Raider-ul din 2018.
De ce am revăzut Bolgen? Nu am făcut-o de flori de măr, ci pentru un motiv bine întemeiat pe care îl voi dezvălui la finele acestei semi-recenzii.
După o scurtă lecție de geologie cu imagini de arhivă care ne arată cât de fragili sunt munții din Norvegia care se sfărâmă mai ușor ca un castel din cărți de joc, Bolgen trece la povestea propriu-zisă și îl aduce în prim-plan pe Kristian Eikjord, un important geolog ce taman se pregătește să o întindă cu toată șatra din Geiranger pe meleaguri mai bune și mai bine plătite.
Numai că obsesia pentru muntele Åkerneset care veghează amenințător mica localitate îl face pe Kristian să-și cam lase familia de izbeliște.
Dar Kristian nu este geolog de pomană, miroase el că muntele coace ceva, deși colegii săi sunt cam enervați de constanta lui stare de neliniște și de tripla verificare a muncii lor, acesta neavând mare încredere în cei care joacă Solitaire în loc să belească barba la ecranele care monitorizează permanenta mișcare a muntelui.
Iacă-tă inevitabilul se produce, că de aia se numește filmul The wave, una bucată buclucașă de munte spune la revedere, te-am pupat pe ferigă, și pleacă la înotat, fapt ce dă naștere unui tsunami imens ce se prăvale peste Geiranger.
Bolgen, deși norvegian, atinge etapele clasice ale unui disaster movie de la Hollywood, nu este cazul să mint și să spun că reinventează genul, nici nu cred că pot fi aduse inovații acestui tip de filme, dar pot spune că este un film bine realizat.
Într-adevăr, se deosebește de producțiile asemănătoare de la Hollywood prin bugetul de cel puțin 10 ori mai mic decât al unui film mediu ca amploare, tocmai de asta accentul nu cade pe evenimentul în sine, care durează foarte puțin și apare destul de târziu, cam pe la jumătatea filmului.
În schimb, Bolgen se concentrează pe personaje, pe caracterizarea lor ca la carte, dar și pe construirea unei tensiuni insuportabile, știi că producerea tsunami-ului este iminentă și, de multe ori, asta este suficient să te pietrifice mai rău ca producerea catastrofei.
Dar și când se urnește calamitatea, jos pălăria echipei norvegiene pentru că a reușit cu un buget infim de doar 6 milioane de dolari să realizeze niște efecte speciale decente, dar, mai ales, să contureze o teribilă senzație de amenințare prin modul de filmare adoptat, aruncând în arenă micimea oamenilor neputincioși contra furiei de neoprit a naturii neiertătoare.
Un alt element de laudă pentru Bolgen este comportamentul personajelor principale care, în mare parte, iau decizii înțelepte, nu se poartă retard, nu se hlizesc a neam prost la moartea ce se abate asupra lor și reacționează așa cum ar trebui în astfel de situații.
O repet, Bolgen este un film cu combustie internă lentă, acțiunea este foarte puțină și concentrată în câteva minute, că atât le-a permis bugetul, dar a ieșit un film bun, atmosferic, dramatic, intens, chiar dacă este unul plin de clișee.
Nu vă așteptați la un spectacol grandios, la extravaganțe vizuale la tot pasul, avem una mare și lată, urmată de prezentarea dezastrului lăsat în urmă de un tsunami.
Bolgen are și o componentă alarmantă, pentru că nu este deloc ficțiune, trage un semnal de alarmă întru îmbunătățirea sistemelor de anticipare a acestor evenimente pentru că în viitorul nu prea îndepărtat un astfel de dezastru va avea loc cu siguranță.
Sunt convins că vor fi destui care vor considera plictisitor acest film, obișnuiți cu grandomania de la Hollywood, dar mie mi-a plăcut mult Bolgen pentru că reușește să mențină un echilibru perfect între furia naturii și zbaterea umană, așa că îi dau un 8.
Felicitări norvegienilor pentru acest film, dar și un mare bravo românilor care au trudit din greu la Bolgen, pagina IMDB a filmului este plină de nume românești, inclusiv o companie producătoare.
De încheiere, să spulber misterul de ce am revăzut filmul, pentru că, spre surprinderea mea, există și un sequel din anul 2018 intitulat Skjelvet (The quake).
(4 / 5)
Trailer:
