Bring your own brigade

Cu Bring your own brigade, după aproape 1.300 de filme artistice, vin cu o premieră, un documentar, că-s versatil, dă-mă naibii de lăudăros ce sunt.

De ce mi-a căzut cu tronc taman acest documentar?

Că-i cu foc, unul din elementele mele preferate din filme.

Și având încă proaspătă în minte imaginea lui Only the brave, mi s-a părut că Bring your own brigade ar aduce destul de mult cu acest film, deoarece subiectul principal este reprezentat de incendiile de pădure din USA.

Documentarul are 2 părți mari și late, prima aducând cu un film pentru că prezintă cu lux de amănunte, în toiul acțiunii, incendiile din anul 2018 care au mistuit Paradise (ce nume ironic) și Malibu. Al doilea segment este unul mai arid, pentru că încearcă să afle care sunt cauzele acestor incendii, este o parte mai investigativă.

Tot ce pot spune este wow, ce diferență uriașă este între realitatea cruntă și ficționalizarea artistică din filme. În acest documentar camera de filmat este plasată chiar în mijlocul catastrofei fierbinți, iar infernul vorace care ne este prezentat este de-a dreptul zguduitor. Flăcările imense mistuie totul, nu contează orientarea politică sau sexuală, culoarea a pielii, nivelul IQ-ului și alte asemenea atribute superficiale, în fața forței devastatoare a focului toți suntem egali, carnea arde la fel.

Nu-i la fel spectaculos ca în filme, aici totul este învăluit într-un fum gros și înecăcios, zgomotul este asurzitor, parcă simți dogoarea înfierbântată că ajunge până la tine, este o ploaie de tăciuni aprinși care, la rândul lor, cauzează alte și alte incendii, un spectacol pe cât de captivant, pe atât de mortal, ce făcea ca scenele imaginate de Dante în Infernul său să pară o pictură veselă.

Iar rezultatul acestui foc incontrolabil este unul dramatic. Deși este un documentar, Bring your own brigade are un fir narativ care se axează pe câteva personaje cheie pe care le urmărim pas cu pas și a căror experiență este cutremurătoare. Poate cu un efect mai lacrimogen decât cadavrele umane sunt animalele carbonizate fără vreo vină (cum ar fi caii în staul) sau care ard fără să știe de ce (imaginile cu koala-n flăcări îți rup inima, n-ai cum să nu plângi).

Nu-i cunoști pe respectivii, dar automat ți se activează țâșnitoarea lacrimală și inima este inundată de valuri de compasiune văzând prin ce suferințe trec acei oameni prinși într-un infern apocaliptic din care nu au scăpare.

Furia naturii reprezentată aici de foc lasă urme adânci, pur și simplu, văzut de sus, un oraș întreg arăta ca un album Panini cu abțibildurile râcâite și în loc de case primitoare vedeai doar niște dreptunghiuri de fundație pline de rămășite indescifrabile.

Partea secundă este una mai științifică în care imaginile înflăcărate cad pe plan secund, dispar din peisaj, și ne concentrăm pe cauzele incendiilor și cum putem preveni, noi ca planetă, aceste catastrofe. Sau măcar cum să le diminuăm efectele, că de ele nu vom scăpa, au fost înaintea noastră prezente și vor fi mult timp după ce specia umană se va stinge.

Și cauzele sunt arhicunoscute, de la încălzirea globală la defrișări masive, de la legislația deficitară la prostia incomensurabilă a oamenilor care nu vor să-și schimbe stilul de viață pentru a se proteja.

Aici mi se pare că Lucy Walker (regizoarea) a dat-o un pic pe subiectivism, pentru că a ales să ne prezinte cei mai idioți rednecks americani, niște supraponderali hipopotamici cu IQ  de parameci, cu fețe grăitoare pentru nivelul lor de inteligență de numărau pe degete până la 2 și care își salvau din calea focului bunurile cele mai de preț, armele.

Mai devastatoare decât focul mistuitor este prostia înfiorătoare a oamenilor care nu vor să fie deranjați cu mici schimbări pentru a scăpa din infern.

Dacă aveți curiozitatea să urmăriți documentarul vă garantez că sentimentul de compasiune de la început se va transforma pe final într-o lehamite imensă, mila pentru sufletele sărmane va deveni o sictireală uriașă și ți se va rupe de toți oligofrenii ăia care merită să ardă. Cel puțin ăia din orașele prezentate în documentar, pentru că sunt prea proști să aibă dreptul la viață. De ce? Pentru că se știe cauza, există și soluții simple și la îndemână, dar ei refuză cu obstinație adoptarea soluțiilor din motive absolut imbecile. Sună cumva cunoscută această retorică? Da, pentru că poate fi aplicată, punct cu punct, și pandemiei de Covid19.

Bring your own brigade prezintă și câteva detalii suculente, unele surprinzătoare, altele cinice, altele dezgustătoare, și nu mă leg de ele, o fi documentar, dar le pot considera spoilere, așa că le evit, poate aveți totuși curiozitatea să urmăriți această producție.

După prima parte eram chitit să îi trântesc 10 scântei, dar jumătatea secundă mi s-a părut cam părtinitoare, atacând doar anumite cauze ale incendiilor, nu pe toate, și se simte și un pic de coloratură politică în tot acest amestec.

Per ansamblu mie mi-a plăcut Bring your own brigade pentru că bagă sperieții în oameni, fenomenul se va amplifica dacă noi, la nivel planetar, nu ne vom schimba și ne vom crede, în continuare, cei mai deștepți pe Terra și mai presus de natură.

Așadar, pe final, când focul mai arde doar mocnit, mă trezesc și eu să scot din garaj 8 autospeciale cu apă pentru Bring your own brigade.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The many saints of Newark

Înainte de a mă arunca în fața lui The many saints of Newark, am o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *