Brittany runs a marathon

Brittany runs a marathon este unul dintre cele mai la obiect titluri de film și îți spune tot ce ai nevoie să știi încă de la început.

Povestea se învârte în jurul lui Brittany care se decide că vrea să participe la maraton. Ia uite ce simplu a fost.

Eh, nu rămân doar cu atât din poveste, până la urmă cine-i Brittany (Jillian Bell) asta de s-a trezit cu chef de fugă?

Cum să o zic cât mai elegant să nu se ofenseze cineva din regnul animal? Brittany este o purcică umană cu acte în regulă ce nu are grijă deloc de ea, se îndoapă cu toate otrăvurile servite pe post de haleală, bagă lichide bahice în ea de zici că două molecule de hidrogen și una de oxigen ar ucide-o, iar igiena ei personală lasă mult de dorit, cucoana arată de parcă ar fi căzut direct din troacă, mai ales că și apartamentul ei arată la fel, ca o cocină.

Însă o vizită la doctor cu scopul de a primi niscai droguri pe rețetă o trezește la realitate când află că sănătatea ei este pe butuci și că acest stil de viață dezordonat îi va aduce o invitație timpurie la crematoriu.

Speriată de aceste prospecte întunecate, Brittany, săracă-n minte și în portofel, cum nu-și permite un abonament la o sală de fitness, se pune pe alergat, că ăsta-i gratis.

Și acum ați aflat și care este povestea amănunțită din spatele filmului Brittany runs a marathon.

Filmul în sinea lui nu este despre faptul că Brittany fugărește la un maraton, asta este doar la suprafață, dar în profunzime se ia la trântă cu trântorii, să fac un joc de cuvinte. În situația lui Brittany se află foarte mulți americani și nu numai, care bagă-n burdihan orice, numai fast să fie, și care cresc în burtă la fel de repede cum creștea Făt Frumos în basme.

Aici nu mai ține vrăjeala aia de toată jena: Iubește-ți corpul cum este el, chit că ai face de rușine o balenă la un concurs de grăsime. Nu este o scuză să bagi în tine de parcă vine foametea de pe urmă și apoi să te folosești de placa obosită că orice trup este frumos.

Iubirea asta are și ea o limită și zicala ar trebui să se oprească atunci când trupul mult iubit devine o amenințare pentru propria-ți sănătate. Ați prins ideea, la o shaormă înfulecată pe nerăsuflate trebuie băgată a doua zi și o salată pentru menținerea unui echilibru.

Bine, aici Brittany nu este chiar vreun luptător de sumo, dar principiul rămâne același. Doar amenințarea unor probleme grave de sănătate o determină să aibă grijă de propriul trup așa cum avea grijă să torpileze pe gâtlej fiecare pahar cu băutură ce-i cade în mână și să basculeze pe nemestecate orice pastilă infectă de carne de burger.

Filmul este unul inspirațional deși, aici intervine marea durere a noastră, nu ar trebui deloc să fie așa, pentru că nu prezintă nimic ieșit din comun, ci doar ceva simplu, ce ar trebui să reprezinte normalitatea.

Dar cum normalul a devenit denaturat, avem nevoie de astfel de filme care încearcă să ne bage mințile-n cap. Deși sunt convins că după ce filmul o să ne dea chef de alergat, a doua zi vom alerga la un KFC sau McDonald`s să îngurgităm otrava lor servită pe post de mâncare.

Ideea de bază a filmului este simplă: nu-ți bate joc de propriul trup și, implicit, de tine, mesajele cum că orice trup trebuie iubit deja sunt perimate în această perioadă contemporană când corpurile arată mai mult a mingi de volei supradimensionate decât a trupuri umane.

Nu pot spune că Brittany runs a marathon m-a dat de spate de bun ce este, nu are nimic special față de orice alt film de acest gen, care atacă astfel de subiecte sensibile pentru lumea în care trăim unde dacă ai apucat să deschizi gura să critici constructiv ceva, sar toți pe tine să-ți vezi de treaba ta, deși intențiile tale sunt la fel de pașnice ca ale lui Fred Rogers din A beatiful day in the neighborhood.

Însă mesajele sunt de apreciat, dar sunt curios și câți vor ține cont de ele, că și eu mă număr printre acești leneși, de vreo 2 ani îmi tot impun să mă apuc de sport, să mai dau jos unul sau două cercuri de hula hoop inserate pe sub piele, dar mereu găsesc scuze. Sper să epuizez motivele puerile înainte ca aceste cercuri să-l formeze pe omulețul Michelin.

Gata, recenzia s-a gătat, nota mea este un 7 și spor la sport.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Annie Hall

Top AFI 100 Locul 035 – Annie Hall Am ajuns la momentul de care nu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *