Call of the wild

Nu a trecut mult timp de la Togo și suntem serviți cu Call of the wild, un alt film ce are în prim-plan un câine legendar, de data asta unul ficțional, extras din nuvela cu același nume semnată de Jack London.

Acum este vorba de Buck, o namilă de câine neastâmpărat care face numai belele stăpânului în însorita Californie.

Dar viața de huzur este brusc întreruptă când Buck este luat pe sus prin tehnica răpirii clasice (hai la mine-n dubiță că am dulciuri) și este cărat tocmai în partea cealaltă a continentului, în nord, în Yukon, unde tocmai izbucnise o epidemie de virus, dar nu era vreun coronavirus năzdrăvan, ci era vorba de goldvirus. Aici este pus la vânzare drept câine de sanie (la fel ca Togo).

Așa că filmul ne prezintă o pleiadă de aventuri prin care Buck trece în acest mediu înconjurător vitreg și necunoscut lui, obișnuit cu căldură multă și haleală pe săturate. Bașca își tot schimbă stăpânii pe bandă rulantă, astfel încât este confuz și se simte mizerabil smuls din confortul casei lui.

Dacă ați citit nuvela omonimă scrisă de Jack London să nu vă așteptați să aveți parte de aceeași brutalitate înlăcrimătoare în film, nu uitați că totuși Call of the wild, deși lansat sub umbrela Fox, este un film marca Disney, așa că secvențele de o violență ieșită din comun lipsesc cu desăvârșire din această iterație ecranizată a nuvelei.

Să termin cu partea asta, în Call of the wild există vreo 2 scene așa, un pic mai nepotrivite pentru cei mici, dar nu se compară nici pe departe cu bătăile soră cu moartea sau cu masacrul de final din carte. Probabil o ecranizare fidelă a scriiturii ar fi generat traume greu de vindecat în creierul celor mici și l-ar fi făcut pe Cujo să schelălăie de frică.

Bun, de violență scrisei, acum să trec efectiv la filmul la care am intrat cu așteptări reduse știind că Buck este un personaj complet creat prin intermediul CGI și eram convins că va arăta neverosimil și mă va scoate din atmosfera filmului.

Ei bine, țin să anunț că în afară de câteva mici momente în care se simte că Buck nu este real (mișcările lipsite de fluență și interacțiunile cam stinghere cu actorii umani), în rest nu s-a simțit că Buck este doar o plăsmuire computerizată.

Filmul dă chix mai nasol când vine vorba de alte animale secundare, pe acolo se simte că nu s-a investit atâta grijă în realizarea lor.

În schimb, natura sălbatică și mirobolantă îți taie respirația, munții acoperiți cu zăpadă, văile invadate de-o vegetație luxuriantă, râurile învolburate pline de pericole, totul arată mirific în Call of the wild când vine vorba de peisaje.

Cât despre film, ei bine, este unul foarte ciudat, și nu exagerez când scriu asta, pentru că se balansează periculos pe frânghia subțire dintre realism și fantezie.

Am înțeles necesitatea utilizării unui câine CGI pentru că Buck aici este un supererou, un Thor cu blană, ceea ce face în film era imposibil de realizat cu un canin real. Mai mult de atât, Buck are expresii faciale aproape umane, unde The lion king a dat chix, Call of the wild excelează. Ce să mai, Buck este un suflet uman închis într-un trup de câine.

Și aici intervine partea fantastică pentru că Buck este atât de antropomorfizat încât nu m-aș fi mirat dacă la un moment dat ar fi început să recite poezii scrise de Walt Whitman. Oamenii i se adresează lui Buck ca și când ar fi uman, iar acesta pare că pricepe pe deplin ce i se spune, și nu mă refer la comenzi simple, dresabile, gen Șezi sau Fă pe mortul, ci reacționează emoțional atunci când trebuie să o facă, devine furios atunci când situația o cere, etc.

Să nu mai zic de râca pe care animalele o dezvoltă unele pentru altele, o ură specifică doar speciei umane, de zici că urmăream un film în care oamenii au fost transformați în câini pentru că personajele animale se comportau fix ca specia umană.

Și de asta mi s-a părut foarte straniu Call of the wild, când aveam parte de scene intense în mijlocul naturii care pompau adrenalină prin toate orificiile, când asistam la secvențe pline de dialog între oameni și câini dincolo de capacitatea de înțelegere a creierului nostru.

În final, ce să zic de Call of the wild? A fost mai bun decât mă așteptam, luat ca film de sine stătător nu este rău, dar se exagerează mult cu trăsăturile prea umane ale lui Buck și m-a deranjat că filmul a fost mult spălăcit pentru a se preta unei audiențe mai largi.

Care era problema dacă îl făceau precum în carte, extrem de violent, pentru o audiență de 15+? Oricum filmul se dovedește un eșec financiar, măcar să-l fi portretizat pe Buck așa cum a fost în viziunea inițială a lui Jack London.

Eu îi dau o pepită de 7 carate, am apreciat mai mult Togo pentru că mi s-a părut mai plauzibil, Call of the wild cade mai mult în extrema fanteziei.

Ah, eram să uit, este și cu Harrison Ford (Raiders of the lost ark, Blade runner, Blade runner 2049, The force awakens, The expandables 3 –  primul film de pe site -), dar este un motiv bun pentru care aproape era să-l omit din recenzie.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The kingdom of the crystal skull

The kingdom of the crystal skull sau Lăcomia extremă este al patrulea din film din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *