Captain America: The Winter Soldier

Captain America: The Winter Soldier pregătește terenul pentru un nou film din seria The Avengers, dar mai avem până acolo. Acum stăm și ne delectăm cu un Steve Rogers (Chris Evans – Knives out) ce încă încearcă să se adapteze la condițiile noii sale vieți de după dezghețare. După ce s-a dat în stambă în The Avengers, acum a intrat într-o rutină destul de monotonă în care participă la misiuni pentru SHIELD sub comanda lui Nick Fury (Samuel L. Jackson – Kong: Skull Island).

Mai niște ochi dulci cu Natasha Black Widow Romanoff (Scarlett Johansson – Rough night), mai o tachinare a unui nou prieten pe care și l-a făcut în diminețile de alergare, Sam (Anthony Mackie – Outside the wire), mai o situație periculoasă dezamorsată, iaca așa își petrece Captain America zilele.

Însă trebuie să fie și ceva neașteptat la mijloc, așa că taman în apropierea unui eveniment de mare anvergură pentru SHIELD își face apariția și băiatul cu ninsoarea, Winter Soldier, un nene cu un braț de „fer‟ numai bun de sclipit ochii știm noi cui, care face prăpăd haotic pe unde pune piciorul. Nu scriu cine-l interpretează, poate mai sunt oameni care n-au habar, și aș da cu spoiler.

Totul este învăluit în mister, nimeni nu știe cine este, ce vrea și cine l-a angajat, însă sigur este faptul că are drept ținte membri marcanți din SHIELD.

Așa că Steve Rogers își pune scutul la treabă și pornește, alături de câțiva camarazi de nădejde, printre care și noul Falcon (Sam Wilson), la muncile câmpului pentru a-l opri pe soldatul răzvrătit.

Mă furnică buricele degetelor, așa că nu mai rezist și trebuie să o scriu din prima, Captain America: The Winter Soldier este, în umila mea opinie, cel mai bun film solo din MCU de până acum (cel mai recent văzut fiind Spider-Man: Far from home).

Nu prea îmi vine a crede că aceiași care au scris scenariul la fleșcăiala de Thor: The dark world au dat cu iscălitura și la acest film, cele două fiind la ani lumină distanță în ceea ce privește calitatea poveștii.

Captain America: The Winter Soldier schimbă genul și ne aduce un thriller politic și de spionaj de toată frumusețea, fără extratereștri, fără divinități supărate pe univers, fără magie vrăjitorească, fără universuri multiple, ci își înfige un picior în pământ și încearcă să fie cât de verosimil posibil.

Desigur, în contextul MCU, nu în general, că așa avem o infrastructură militară tehnologizată tangențială cu cele mai umede vise ale celor mai puternice guverne care și-ar dori așa ceva în realitate.

Povestea în film se axează foarte mult pe necunoscut, ca-n spionaj, nu știi în cine să ai încredere, nu ai idee cine este capabil să-ți împlânte un pumnal printre coaste și, cel mai important, nu îți cunoști dușmanul care poate fi oricine, că vorba aia, MCU nu duce lipsă de antagoniști.

Este filmul de până acum cu cele mai multe îmbârligături și surprinzătoare răsturnări de situații (unele ușor de anticipat, altele mai greu de ghicit), astfel încât durata de peste 2 ore trece în zbor la joasă înălțime de nu mă săturasem, aș fi vrut să mai rămân implicat trup și suflet în poveste.

Continuă aprofundarea personajului Steve Rogers, mai sfânt de atât nu se poate, omu-i de neclintit în crezurile sale de a face ceea ce este corect, indiferent de preț, și de a nu-și mânji sufletul cu ceva imoral.

Însă apariția lui Winter Soldier, un adversar redutabil pentru Captain America, un adversar ce pare de neoprit, îi va pune serios la încercare toate perceptele morale imaculate.

Și nu doar Steve evoluează ca personaj, pentru prima oară povestea se concentrează cu adevărat și pe Natasha, pe lângă schemele alambicate de arte marțiale prin care-și molestează adversarii cu bătaia, Natasha încearcă să ne dezvăluie ceva din secretele ei pre-SHIELD.

Plus că-l avem și pe nou-venitul Sam, aka Falcon, n-o fi el prea bine prezentat, că nu este timp, dar se integrează rapid în echipa de șoc care frăgezește inamicii de nu-i adevărat.

Filmul este plin de tensiune, este unul destul de serios, în ciuda glumițelor obligatorii, dar deloc deplasate, povestea este fascinantă datoriră multiplelor trădări care demonstrează că în tot universul ăsta infinit omu-i cea mai haină ființă, dacă Thanos vine și îți spune exact ce vrea, dacă Malekith nu-i deloc diplomat, ei bine, oamenii fățarnici, ce una spun, alta te mint și ailaltă fac, reprezintă un pericol și mai mare pentru Terra.

Cu povestea am gătat, dar n-am terminat de scris, că nu zisei nimic de acțiune.

Nu credeam, pe atunci, că doi regizori (Anthony Russo și Joe Russo) care făcuseră doar comedii sunt în stare să livreze o asemenea acțiune senzațională din toate punctele de vedere.

Fiecare bucată de acțiune este complet diferită de cea anterioară, de la asalt pe o navă piratată trecem la confruntări stradale în care o dau parte-n parte diverse vehicule pline de armament, de la lupte corp la corp disputate folosind diverse stiluri și care se lasă cu multe vânătăi până la finalul epic ce implică vehicule imense, Captain America: The Winter Soldier bifează toate tipurile de acțiune la care te poți gândi.

Avem tot felul de arme cu gloanțe, nu lipsesc cuțitele, sunt folosite la greu și dotările de la mama natură, aici Natasha fiind cea responsabilă cu eleganța contondentă, în timp ce Cap o dă mai țărănește, fără finețuri, dar în secvențe spectaculoase care vor satisface și cel mai înrăit fan al filmelor de acțiune.

Are și explozii monumentale, că nu se poate fără, nu degeaba a crescut în acea perioadă prețul țițeiului, și ori a fost de la varianta 4K, ori artiștii VFX au imprimat o anumită tentă flăcărilor, cert este că arătau mirobolant, iar ochii mei s-au lăsat inundați de valurile colorate de pirotehnică încântătoare.

Filmul combină acțiunea de tipul The raid (nu la același nivel, dar îl iau ca punct de reper) cu inventivitatea tehnicii militare, iar rezultatul este nașterea unei estetici aparte neregăsită la vreun alt film din MCU.

Nu am ce să reproșez tehnic acestui film, poate doar costumul cu auto zvântare al lui Steve, că abia ieșit din apă și costumul său părea proaspăt scos din șifonier. Deh, chițibuș, trebuie să găsesc eu ceva.

Captain America: The Winter Soldier are până și dramă sentimentală și emoții gârlă pentru că relațiile dintre personaje evoluează în direcții neprevăzute și chiar dacă nu are un moment de impact tractorist ca Thor: The dark world, totuși acest film impresionează prin grija pe care o arată și pentru scenetele intime, menite să-ți amplifice bătăile inimii.

Sunt câteva amănunte lăsate în ceață sau neexplicate suficient? Da. Apar momente un pic trase de păr? Recunosc că da.

Însă aceste mici deșirări ale firului narativ pălesc comparativ cu acest amestec nemaipomenit de thriller intens, acțiune nebună, dramă umană și emoții h2o-iste, astfel încât mă văd nevoit să mă uit în stânga, să nu mă depășească nimeni, și conchid că filmul Captain America: The Winter Soldier are o integritate de 10(0)%, completând Sfânta Treime a MCU care a primit maximul de la mine, celelalte filme fiind The Avengers și Infinity war.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tower

Am vrut neapărat să revăd The tower (Ta-weo) doar din ambiție să îl am și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *