Chef

Probabil maneliștii vor sări în sus de bucurie, dar din păcate Chef nu-i despre petreceri cu volumul dat la maxim, ci este o poveste despre un chef culinar, adică un boss de bucătărie, jucat de Jon Favreau care a făcut de toate în film, l-a regizat, scris și jucat.

El este Carl, un mare învârtitor de cuțite ascuțite care face miracole pe plita electrică și cu mixerul învârtoșat și care taman se pregătește de o importantă degustare din partea celui mai al dracului critic culinar, un fel de Budeanu cu puță. Dar șeful său, Riva (Dustin Hoffman – Tootsie, Outbreak) nu-l lasă să-și dea frâu liber imaginației, îl obligă să servească niște platitudini, un fel de ceafă de porc cu cartofi la acel nivel culinar.

Ca atare, omul este făcut ferfeniță de criticul vieții, așa că nen-tu Carl își dă demisia și se apucă de activități agricole online, adică bate câmpii pe rețele sociale, devenind rapid viral și de râsul lumii.

Fără să mai lungesc cașcavalul topit, Carl se duce spășit la fosta muiere (Sofia Vergara – The emoji movie) să-i dea bani de-un food truck și uite așa Carl o ia din nou de jos, traversând SUA cu copchilul prepubertan și cu vajnicul ajutor Martin (John Leguizamo – John Wick 2, Sisters), făcând papa bun pe drum.

Chef nu-i mare scofală când vine vorba de scenariu, poate fi catalogat ca o poveste ușurică despre regăsirea de sine, despre simplele plăceri ale vieții, despre familie, fără să fie prea dramatic, dar nici caraghios.

Este un film care te face să te simți bine pentru că este plin de suflet, radiază bucurie peste tot, chiar dacă se bazează pe evenimente nu prea fericite, divorțuri dureroase, scandaluri de serviciu, plafonare într-o rutină plictisitoare, dar Chef reușește să bage sub preș toate aceste aspecte negative pe care le abordează în treacăt, fără să insiste prea multe pe ele, și să scoată la iveală o drăgălășenie de poveste care te lasă cu un zâmbet pe moacă și un gol în stomac datorită halelii apetisante pe care Chef o pregătește mai tot filmul.

O fi previzibil cu fiecare scenă care intră la cuptor, dar Chef nu prin asta iese în evidență, ci prin naturalețea cu care firul narativ curge, nu simți că ar fi forțat în niciun moment, totul este credibil iar personajele sunt cu lipici și te atașezi imediat de ele pentru că par reale, nu doar niște plăsmuiri ale unei imaginații febrile.

Nu-i nici comedie din aia exagerată, de să-ți crape botoxul din buze, dar nici nu pot spune că-i dramă capabilă să-ți frăgezească obrajii în apă naturală. Sunt câteva momente comice generate de incapacitatea lui Carl de a pricepe cum stă treaba cu Twitter-ul care te cancelează dacă slobozi ceva ce oripilează vreo sensibilitate exacerbată, dar și niscai scene mai emoționante cu Carl și fiul său în prim-plan.

Nici nu pot spune exact ce mi-a plăcut la Chef, în afară de faptul că este un film simplu, fără bombasticul unor filme blockbuster, fără CGI de sute de milioane, este un film cu o poveste sinceră, plină de suflet care-ți transformă inima într-un cuptor încins.

Ah, și după Chef vei rămâne cu o foame de lup pentru că nu sunt puține scenele în care camera de filmat poposește insistent pe niște dish-uri dichisite, arătoase de mama focului, dar și pe îmbucături mai din topor, fără să fie sofisticate la vedere, dar după care ți se scurg ochii.

Aș vrea să zic că este un film de familie pentru că are momente educative despre ceea ce înseamnă să fii un părinte adevărat pentru odrasla ta, dar Chef este R pentru că înjurăturile curg pe bandă rulantă mai ceva ca farfuriile la Chefi la cuțite.

Are o distribuție stelară, filmul fiind făcut într-un moment de pauză pentru MCU pentru că pe lângă Jon Favreau, regizorul a 2 filme Iron Man, în roluri secundare apar și Scarlett Johansson (Jojo rabbit, Lucy), Robert Downey Jr. (Infinity war, Endgame) sau Bobby Cannavale (Ant-Man, The Irishman).

Mie mi-a plăcut destul de mult Chef, încât l-am revăzut după câțiva ani și îți dă așa, un chef de viață și de mâncare bună și accesibilă atât pentru buzunar, cât și pentru papilele gustative.

Deja nu mai pot să scriu despre Chef că mă admonestează ghiorăiturile stomacului care cere să fie hrănit, așa că finalizez părerea mea despre acest film culinar cu o cină cu 8 feluri de mâncare, nu mai mult pentru că, totuși, este previzibil și nu aduce nimic nou în farfuria acestui gen de producții.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Zăpadă, Ceai și Dragoste

Zăpadă, Ceai și Dragoste este o comedie românească realizată cu efortul, printre alții, și al …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *