CHIPS

CHIPS

CHIPS este un documentar despre originea faimoaselor gustări ronțăitoare care ne-au îngălbenit dinții și strepezit limbile.

Ușurel oameni buni, nu închideți pagina, glumeam, ce dracu?

De fapt filmul se axează pe povestea unui cuplu de curcani îmbrăcați în maro aflați pe urmele unor polițiști corupți.

Deja sună a scenariu cu pretenții de Oscar, nu? Rahat în ploaie, este aceeași poveste răsuflată a doi copoi care sunt obligați să facă echipă și care la început nu se suportă, dar pe parcurs încep să se înțeleagă din ce în ce mai bine.

CHIPS este modelat după un serial de acum circa 40 de ani despre care habar nu am și ni-i aduce în prim plan pe Frank (Michael Pena), polițistul veteran și cu capul pe umeri, dar și pe Jon (Dax Shepard), începătorul ratat, un zănatic de care toți fug ca râia, nepriceput la nimic, în afară de motociclete.

Cei doi trebuie să descoase ițele unei găști de răufăcători care tot jefuiesc niște mașini blindate pline cu bani în văzul tuturor, fără să pățească nimic, existând suspiciunea că sunt implicați și niște milițieni ahtiați după bani și corupți până la jegul de sub unghiile de la picioare.

Nah, ce vreți mai mult din poveste? Că este extrem de banală semănând cu intriga oricărui alt film de acest gen.

De ce m-am dus să-l văd? De curios, să mă conving singur că este atât de prost pe cât umblă vorba prin târg. Și spre surprinderea mea, chiar am fost plăcut impresionat să aflu că da, este atât de prost încât am fost nevoit să cumpăr 2 bilete, deși eram singur, doar pentru a atinge numărul minim de persoane pentru a porni proiecția filmului.

Glumele sunt scabroase, de cel mai jos nivel, apelează la forma cea mai grosolană de umor, cu poante axate în principal pe vulgar. Și nu ar fi asta o problemă, folosite cum trebuie, astfel de glume pot fi foarte amuzante, dar aici nici gând, probabil sunt 3-4 poante distincte de acest gen în tot filmul dar repetate sub diverse forme până la saturație. Pe bune, de cât ori pot să aud o glumă despre linsul în cur? Sau despre masturbarea în public? După ce că sunt seci, te mai și bombardează cu ele până la enervarea supremă.

Desigur, avem parte și de nelipsitele dume rasiste, homofobe sau xenofobe fără sare și fără piper, că doar așa stă bine unei comedii seci, fără dram de umor, aruncate în mijlocul ciorbei răsuflate fără vreun scop anume, poate să iasă la număr, că de amuzament în nici un caz a fost vorba.

Dar să nu fiu chiar măgar tot review-ul, pe lângă simulacrul de comedie care nu a avut nici un efect, CHIPS are niscai acțiune destul de interesantă care m-a mai distras de la poantele dezastruoase mai amuzante ca un copil cu cancer în fază terminală aflat pe patul de spital care-și dă ultima răsuflare. Da, este atât de „ilar”, pe bune, nu glumesc.

Să revin la partea din film care m-a determinat să îmi mențin curul în scaun și să nu plec mai devreme. Pe lângă momentele de crâncenă stânjeneală generate de încercările stupide de comedie, CHIPS compensează prin câteva secvențe de acțiune care te rup din monotonie.

Nu vă gândiți acum la cine știe ce bucăți de cascadorii extravagante sau  mai știu eu ce idei năstrușnice a la Fast & Furious. Nu, nicidecum, dar pentru un film de o asemenea anvergură, chiar a fost interesant scandalul cauzat de diversele urmăriri nebune cu mașini blindate și motociclete ale dracului de rapide, bașca niște schimburi de focuri antrenante dublate de câteva explozii care au făcut ravagii prin bugetul și așa destul de redus al filmului.

Scenariul este pe alocuri destul de debil, niște erori logice mai mari ca gaura din bugetul României, ceva gen acum autostrada este blocată de zeci de mașini dintr-o perspectivă, mai aglomerată ca o biserică plină de moaște, apoi când se schimbă unghiul de filmare, draci, autostrada este mai liberă ca sala Parlamentului în mijlocul unei ședințe, dovadă clară că aceeași secvență a fost trasă de mai multe ori dar în momente diferite ale zilei și celor de la editare li s-a rupt că nu există logică de la un cadru la altul. Și mai sunt astfel de secvențe stupide, puteți chiar vă puteți juca Unde sunt petele pe costum? Nu vă gândiți la petele la care cred eu că vă gândiți, ci la cele de ketchup care sunt magice, acum sunt, acum nu sunt.

Dar nah, e și vina mea, nici eu nu știu de ce dracului am pretenții mari de la un astfel de film, mai ales că este opera unui singur om, Dax Shepard, el fiind omul bun la toate, a scris scenariul (nu că ar fi ceva de lăudat), ți cum probabil nu a găsit pe nimeni să-l finanțeze, tot el este și producător, și dacă tot a pornit pe drumul ăsta, și-a zis să-l și regizeze, ba chiar să și joace în film. Și să fie treaba dusă până la capăt, și-a băgat și nevasta în film (Kristen Bell) în rolul, ei bine, al soției personajului interpretat de el.

Una peste alta, CHIPS este o grămadă de rahat urât mirositor care are în frunte o cireașă care încearcă, fără succes, să acopere duhoarea râncedă a grămezii.

Îi dau un 3, doar așa, din generozitate, doar pentru că am fost păcălit de ceva scene de acțiune și câteva gagici cu dorsale generoase, în mod sigur filmul va avea succes la adolescenții cărora abia le mijesc mustățile printre emoticoane și ștergeri zilnice al istoricului căutărilor din browserele de Internet.

Cred că mai bine aș fi preferat documentarul ăla despre chipsuri.

 

(1,5 / 5)

 

Trailer:

 

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Johnny English - Strikes again

Johnny English: Strikes again

Este destul de halucinant cum un film precum Johnny English s-a transformat într-o franciză. Ei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *