Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 001 – Citizen Kane
Să bată tobele, să trâmbițeze trompetele, am ajuns la ultimul film din Top AFI, de fapt, primul loc, Citizen Kane, producție din anul 1941 în care Orson Welles a fost de toate, regizor, scenarist, producător și actor principal, studioul RKO dându-i mână liberă să facă filmul așa cum își dorește el fără vreo intervenție externă, lucru nemaiauzit până atunci, mai ales că Orson Welles era al naibii de tânăr la acea vreme, abia îi dădeau tuleiele cinematografice.
Povestea se concentrează pe viața magnatului Charles Foster Kane retras într-un domeniu gigantic, de-a dreptul faraonic, plin ochi cu minunățiile lumii, opere de artă cât cuprinde, animale exotice și un palat colosal, acolo unde Kane își dă ultima suflare, rostind un cuvânt care va declanșa un haos jurnalistic.
Filmul începe imediat după moartea acestuia când lumea este cutremurată de dispariția unui personaj grandios, fie că era iubit din tot sufletul de unii, fie că era disprețuit din toți bojocii de ceilalți, toți erau de acord că a fost o figură emblematică a societății de atunci.
Reporterii se dau de ceasul morții să conceapă cea mai bună poveste care să atragă cititorii către fițuica lor, așa că devine o obsesie aflarea misterului din spatele ultimului cuvânt rostit de către Charles Foster Kane, anume Rosebud. Este un loc, este o femeie, este o parolă, este ceva banal sau o bălmăjeală incoerentă a unui om muribund?
Astfel, un jurnalist are misiunea de a lua la rând toți cunoscuții lui Kane pentru a-i intervieva în speranța că unul dintre ei va arunca niscai lumină asupra semnificației cuvântului enigmatic: Rosebud.
Nu stau să disec locul fruntaș ocupat de Citizen Kane în acest Top AFI 100, se știe că gusturile sunt subiective și unii vor zice că merită acest loc, alții vor strâmba din nas, eu doar îmi voi prezenta umila părere de consumator de filme despre această peliculă legendară devenit măsură de comparație a calității în zilele noastre. Nu cred că merită acest loc, fiind filme mai bine, chiar locul 100, Ben Hur, putând fi pus fără probleme în locul lui Citizen Kane.
Este a doua oară când îl văd, așa că știind la ce se referă Rosebud și ce reprezintă cu adevărat, și-a pierdut oarecum din mister, însă dacă îl vizionați pentru prima dată, o să fierbeți tot filmul așteptând marea dezvăluire, așa cum am făcut-o și eu, întrebându-mă non stop cine sau ce paștele mă-sii este Rosebud și ce căuta pe buzele mortului.
Filmul, ca acțiune, nu este foarte atractiv pentru privitor pentru că nu are nimic impresionant care să captiveze, poate fi considerat plictisitor, este o dramă biografică despre un personaj fictiv, dar reprezentativ pentru societate, și așa cum este de așteptat, se bazează în mare parte doar pe flashback-uri, pe amintirile celorlalți despre omul Kane, amintiri care pot reda fidel realitatea sau pot înșela, fiind modelate după propria percepție. Și chiar dacă viața lui a fost una tumultoasă și spectaculoasă, este cea a unui om căruia i-au plăcut aventura doar din spatele unei tribune și lupta prin intermediul cuvintelor.
Evoluția lui de la un țânc mucos din Răscăieții de Deal până la un om cu o influență atât de mare și atât de bogat încât alde Murdoch, Bezos și Gates ar pune mână de la mână să-i ia un cadou decent este una demnă de analele istoriei.
Filmul este unul profund și arată transformarea radicală prin care trece un om, orice om, aflat în postura lui Kane, el însuși fiind doar formula chimică pe baza căreia este construită mentalitatea umană.
De la ce își promite că va face în momentul în care pune mâna pe bani și vrea să schimbe lumea în bine până la ce ajungă să facă atunci când banii nu mai sunt suficienți și dorința de putere este tot mai arzătoare reprezintă etapele evoluției oricăruia dintre noi. Nu vă amăgiți singuri cum că ați proceda altfel, suntem la fel, ne este imprimat în ADN acest comportament.
Pot spune că filmul este relevant ca naiba în zilele noastre, pentru că nu doar Kane este o oglindă a sufletului uman, ci chiar societatea din film este aceeași cu cea din contemporaneitate, dacă atunci ziarele dictau ce trebuie să gândim și modelau adevărul după voința celor puternici, acum o fac rețelele sociale, dacă atunci radioul împrăștia fake news sub emblema onestității, acum o fac televiziunile.
Povestea are un impact puternic pentru că te face să realizezi că în atâtea decenii pulimea tâmpă, masa de manevră, turma de oi vorbitoare, nu a învățat nimic din manipularea continuă la care este supusă și în continuare are nevoie de altcineva să îi spună ce trebuie să gândească și când trebuie să gândească dar, mai ales, în ce direcție trebuie să o facă, întotdeauna în direcția celui aflat la putere care (re)scrie istoria și inventează adevăruri false după bunul plac.
Kane nu este deloc diferit, este un excentric egocentrist pentru care părerea lumii despre el este mai presus de orice și nu se dă de la nimic pentru a-și construi o imagine pe care el o consideră potrivită, chiar dacă în realitate este una falsă, manipulând opinia publică spre a-l adula, deși poate că o merită, poate că n-o merită.
Charles Foster Kane este un personaj foarte ciudat, nu știi dacă să-i plângi de milă pentru că, în ciuda averii incomensurabile și a hoardei de prieteni care-l înconjoară, este mai singur ca un cuc în deșert, sau să îl disprețuiești din cauza comportamentul fățarnic, superficial, grandoman pe care îl afișează pe principiul: Dacă nu-i ca mine, atunci nu e bine.
Rămâne la latitudinea fiecăruia să-și orienteze sentimentele nutrite față de personaj într-una din direcții.
De la birourile îngrămădite și claustrofobice din sediul publicației sale până la enormitatea palatului de pe moșia Xanadu în care Kane s-a retras în care un șemineu era cât un apartament cu 3 camere și era nevoie de o pădure pentru a încălzi palatul pentru o noapte, totul este în așa fel construit încât să-ți nască multe idei contrastante.
Am scris o grămadă și nici măcar nu am intrat în partea hardware, să-i zic așa, aici Citizen Kane impresionează prin tehnicile revoluționare care au schimbat cinematografia pentru multe decenii. De la modul de filmare original, cu camere plasate foarte jos, uneori cu prețul distrugerii decorului, pentru a capta imagini în care personajele apar ca niște titani, până la prezentarea tavanului din interioare, lucru rar văzut până atunci pentru că altfel s-ar fi observat microfoanele care atârnau în neștire. Dar și aici directorul de imagine a inovat din plin, prezentând niște secvențe care acum par banale, este un amărât un tavan, ce mare scofală, dar care atunci erau oarecum deschizătoare de drumuri.
Însă aspectul tehnic care m-a impresionat cel mai mult a fost machiajul, Orson Welles avea doar 26 de ani la data lansării filmului dar în Citizen Kane își interpretează personajul de la tinerețe pân` la bătrânețe și machiajul este șocant de bun, nu tu de-aging, nu tu retușuri digitale, ci doar efecte practice de credeam că sunt actori diferiți în același rol. Și asta este valabil și pentru celelalte personaje din apropierea lui Kane care îmbătrânesc odată cu el.
Dacă doriți o experiență revelatoare, urmăriți combo-ul format din Citizen Kane și V for vendetta și veți vedea cât de fidel redau realitatea niște ficțiuni, cât de bine au prevăzut direcția în care o va apuca lumea în care trăim acum și care, aproape sigur, nu se va schimba prea curând, poate doar dacă dispare umanitatea să se modifice ceva în bine.
Cât despre semnificația lui Rosebud, ei bine, nu am curaj să mă avânt în vreo explicație când au făcut atâția alții, eu prefer să îmi imaginez o variantă optimistă.
Filmul a fost evitat de Academie la momentul respectiv, l-a împopoțonat cu nominalizări, dar i-a dat statueta doar pentru scenariu, deși poate că ar fi meritat cel mai bun film sau cea mai bună imagine.
Spre deosebire de alte filme cu un subiect nu prea vesel care sunt presărate în acest Top AFI, gen Raging bull, pe Citizen Kane nu am probleme în a-l vedea de mai multe ori, pentru că simt că de fiecare dată voi descoperi ceva nou în el și chiar dacă nu-l consider nici pe departe meritoriu pentru acest loc, o să-i dau totuși un articol de 9 coloane pentru că este un stâlp al cinematografiei, atât prin simbolism, cât și prin revoluția tehnică pe care a adus-o un tânăr ambițios pe numele său Orson Welles.
(4,5 / 5)
Trailer:
