CODA

Gata, a venit timpul pentru un film cinstit și sufletist, adică este momentul să vedem cu ce triluri ne încântă CODA care poate fi urmărit pe AppleTV+ (cine-l are).

Nu vă speriați de premisa prea simplă în care o avem pe Ruby (Emilia Jones), o adolescentă normală, ce nu câștigă concursuri de popularitate la liceu, dar are o pasiune imensă.

Îi place să dea din gură, adică o pocnește bine pe cântat. Odată înscrisă la orele de cor, și asta o face doar de dragul unui gagiu care nici n-o bagă-n seamă, Ruby este luată în colimator de către profu` Bernardo (Eugenio Derbez – How to be a latin lover) care vede în ea un mare talent.

Doar că Ruby nu prea o bunghește pe lălăială melodică de față cu alte persoane.

Bașca nu are timp de așa ceva, fiind ocupată să-și ajute familia implicată în meseria pescuitului, una foarte grea și halitoare de timp.

Și dacă totul vi se pare că duhnește a deja vu supărător, acușica vă aduc la suprafață barca scufundată și vine schepsisul din titlu, CODA înseamnă Child Of Deaf Adults, adică a noastră Ruby are părinții surzi, plus un frate mai mare la fel. Așa că ea servește drept tampon-translator cu lumea care nu-i înțelege pe cei trei și pe care îi consideră, nu de puține ori, retarzi doar din cauza faptului că nu aud.

Remake al unei producții franceze, la fel cum a fost The upside față de Les intouchables, CODA reușește minunea de a fi o reproducere reușită a originalului.

Are toate ingredientele unui film excelent de familie, care îți aduce o rază de bucurie în suflet și te face să uiți de gunoiul cotidian pe care unele producții țin neapărat să ți-l verse cu tomberonul prin ecran și să-ți țină tot felul de prelegeri care te fac orice, numai să nu te simți bine urmărind un film.

Da, este destul de clișeic pentru că nu se abate de la rețeta de succes, dar să-mi bubuie decibelii-n cerebel dacă nu m-a făcut praf și pulbere acest CODA atât la nivel paliativ, parcă vindecându-mi inima hâtră, dar și pe palierul umoristic pentru că m-a făcut să râd în hohote.

Este o dramă, dar nu una din aia sumbră, în care se moare pe capete, în care este musai să fie drogați cu acu-n vene, jeg exterior peste tot, mizerie interioară depresivă, aici partea tristă este generată de situația familiei oarecum alienate de restul lumii în lipsa liantului Ruby.

CODA ne dă o lecție de viață, parcă te face să îți schimbi perspectiva asupra propriei gândiri, să vezi cu alți ochi ce înseamnă normalitatea care diferă de la om la om, dar o face fără să pară predicator sau împingător de mesaje forțate.

Umorul iarăși este unul reușit, în ciuda deficiențelor auditive, familia lui Ruby este una nu doar normală, ci chiar fericită, căreia îi arde și de glume, făcând uneori haz de necazul lor, că doar trebuie să mai și râzi printre atâtea greutăți pe care viața le-a pus în cârca lor.

Probabil că filmul nu m-ar fi impresionat atât de mult dacă nu ar fi existat această componentă, dar CODA m-a binedispus și întristat simultan, asta în timp ce mi-a deschis și ochii.

Partea muzicală, că există una, și este destul de consistentă, este emoționantă, piesele alese sunt excelente, și este printre puținele filme care m-au făcut să lăcrimez și de supărare, dar și de bucurie, și nu o singură dată.

Să vă dați seama ce impact a avut asupra mea, o scenă absolut liniștită m-a determinat să vărs câteva perle acvatice, deși este greu de transmis prin cuvinte de ce s-a întâmplat asta, pentru că pur și simplu nu se întâmpla nimic, dar forța acelei tăceri este absolut fenomenală, iar mesajul transmis te face să te bucuri de miracolul numit viață.

Iar finalul m-a pus în genunchi. Și atât mai scriu: Both sides now.

Dincolo de extravaganța unor spectacole cinematice impresionante, trecând peste artisticăreala sofisticată care nu transmite nimic, lăsând la o parte propaganda cu care suntem bombardați, uneori mai avem nevoie și de filme simple, dar cu suflet, care nu fac altceva decât să îți arate că viața trebuie trăită din plin, chiar dacă sunt utopice și prea optimiste, totuși, ce-i rău în a visa?

Cei trei actori care dau viață familiei lui Ruby sunt surzi, dar sunt actori cu ceva experiență, în special Marlee Matlin, așa că presupun că partea de dialoguri prin limbajul semnelor este autentică, de aici vin și toate glumele.

Nu eram deloc interesat de acest film, pentru că nu am văzut să fie prea promovat, am pus mâna pe el doar pentru că mi s-a așezat pe timpan o vibrație asurzitoare de a începe să urmăresc filmele care au ceva șanse la premii, CODA fiind printre ele. N-are șanse reale, pentru că nu-i sofisticat și nici prea plin de sine, dar pe mine m-a impresionat atât de mult încât îmi vine să-i cumpăr 9 tone de pește proaspăt.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The hand of God

The hand of God este nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.