Complet necunoscuți

L-am ratat în cinema, dar m-am abonat la el pe Netflix. Vorbesc despre Complet necunoscuți, un film românesc original.

Și când zic original, luați cu un drob de sare, mă refer că n-a mai fost făcut la noi, că altfel este a nu știu câta iterație a unei piese de teatru (de aici și senzația teatrală), existând versiuni în fiecare țară mai acătării din punct de vedere cinematografic. Așa că de ce nu și în România?

La prima strigare, mi s-a părut că aduce cu Silent night pentru că premisa are în centru o cină între prieteni care se pregătesc de un mare eveniment astronomic, o eclipsă de lună.

7 vechi amici se adună într-un apartament în jurul unei mese doldora de bunătăți pentru a depăna amintiri din copilărie sub clar de lună.

Cum atmosfera lâncezește, amfitrioana propune un joc inofensiv la prima vedere. Pentru că toți erau prea preocupați să numere pixelii ecranului telefonului și toți se bat cu Candy Crash-u-n piept că nu au secrete, este luată hotărârea ad-hoc ca toate cele 7 telefoane să fie așezate la loc de cinste în mijlocul mesei și orice mesaj, apel, email, etc. să fie citit / ascultat de către toată lumea. Că nah, dacă nu-s secrete, atunci care-i problema?

Doar că, evident, există secrete.

Neavând habar de alte versiuni ale poveștii, Complet necunoscuți pare proaspăt pentru mine, pe alocuri chiar șocant prin imprevizibilitatea situațiilor în care se regăsesc personajele pe parcursul filmului.

Dacă la început totul pare jovial, cu glume deșănțate, ca între amici, și cu vinul curgând în valuri mai ceva ca Dunărea când sunt citite cotele gen „Orşova:  trois cent deux centimetres gheață la mal‟, în momentul în care zbârnâie primul telefon totul se schimbă.

Complet necunoscuți este o tragicomedie despre cât de complicate ne sunt sau ne facem viețile cotidiene tocmai pentru a scăpa de banalitatea lor. Și prin asta nu facem decât să stricăm armonia traiului comun, lipsit de alambicări nejustificate, care ne plictisește.

Dar dacă stau bine să mă gândesc, nu prea are logică acceptul participanților, unul greu acordat, dar totuși accept, de a se înhăma la joc, având în vedere ce secrete tenebroase dețin toți, că nimeni n-ar fi trebuit să fie de acord, plus de asta sunt momente lipsite de logică, adică este trecut de zece seara și unii sună la acea oră total nepotrivit dacă ne raportăm la context.

Pe mine nu mă sună niciodată seara măcelarul de la buticul din colț să mă întrebe dacă mi-a plăcut fleica pe care mi-a vândut-o. Ar trebui?

Recunosc că filmul Complet necunoscuți m-a surprins pe alocuri prin dezvăluirile incendiare la care asistam. Eram sigur că există secrete mustoase la mijloc, dar nu în halul ăla.

Filmul pare la prima vedere despre problemele create de telefoane, dar în realitate nu este vina lor că oamenii se comportă ca niște nevertebrate descreierate care, în lipsă de celule nervoase potente, gândesc cu alte organe care nu-s create pentru a îndeplini funcție cerebrală.

Reușește să îmbine destul de bine umorul inerent unor situații ridicole și spumoase cu drama impresionantă a vieții nefericite în familie, a prefăcătoriei de ochii lumii, a șabloanelor sociale în care trebuie să ne încadrăm pentru a nu ieși în evidență ca oaia neagră și paria a societății.

Nu-i niciun secret că prezintă traiul dâmbovițean superficial (nu că alte traiuri ar fi diferite), fără substanță, doar unul mecanic, că așa trebuie, nu contează că ești fericit sau nu, important este să dai bine în fața lumii.

Nu sare la interval cu provocări cognitive originale, pune pe tapet o problemă acută a societății, una care datează de milenii și care, probabil, va dăinui încă pe atât pentru că mentalitățile nu se vor schimba. Deci nimic nou, dar o face bine.

Am zis că-i amuzant? Cred că da, însă este un umor amar care te pune și el pe gânduri.

Păcat că mesajele transmise vor rămâne la acest stadiu, doar de mesaje pentru că nimeni nu se va schimba după ce va urmări acest film care ar trebui să ne deschidă ochii, la fel ca multe altele, cu privire la modul în care ne trăim viața.

Alte cuvinte sunt de prisos, tehnic nu am ce să comentez, că acțiunea se desfășoară într-un apartament, deci nu este complicat din acest punct de vedere și nu a ridicat probleme să îl critic.

Actoria este subtilă, ar fi trebuit să mă prind de anumite chestii ca urmare a reacțiilor unor personaje care au devenit evidente ulterior unor dezvăluiri și Complet necunoscuți are un final interesant, care te trece rapid prin două stări total opuse.

S-a potrivit destul de bine numărul personajelor implicate în poveste cu cele 7 telefoane la care îl adaug și pe al meu să se strângă 8 pentru Complet necunoscuți.

Chiar așa, ați avea curajul să participați la un asemenea joc? Eu da, însă doar cu unul din cele 2 telefoane 😊 😊 😊.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link Cinemagia

About admin

Check Also

The hand of God

The hand of God este nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.