Confession of murder

Nae-ga sal-in-beom-i-da, nu, n-am atac cerebral, ci este titlul original al filmului Confession of murder, un thriller sud-coreean din 2012.

Filmul pornește în trombă, nici nu am apucat să setez bine subtitrarea că ecranul este inundat de o scenă de-a șoarecele și pisica între doi nenici, habar nu aveam cine sunt ăia doi, care o dau bucată-n bucată în mijloc de restaurant, apoi într-o scenă de parkour urban de mi-o luase inima razna.

Sărim subit 15 ani înainte pentru a ne fi deslușit misterul pentru că se pare că era vorba de un criminal în serie care a hăcuit 10 femei și cum termenul de prescripție s-a gătat nebunaticul s-a gândit că ar fi șucar să scrie o carte detaliind crimele respective, că oricum poliția nu are ce să-i mai facă. Și un ban în plus nu strică niciodată.

Asta trezește interesul dar, mai ales, și furia celui de-al doilea combatant al luptei inițiale, copoiul Choi, care încă își blestemă ziua în care mă-sa l-a adus pe lume pentru că a fost incapabil să-l prindă pe psihopat, scăpându-i ca prin urechile acului. Dar măcar s-a ales cu un zâmbet frumos.

Eh, acu-i acu, aparent meșterul criminal nu a gândit prea bine buclucașa lansare de carte, că poate curcanii nu au ce-i atârna de mâini, dar ce te faci cu familiile încă îndurerate care nu au trecut peste pierderea unor persoane dragi și acum se trezesc cu criminalul sub lumina reflectoarelor, parcă pus pe tavă numai bine de înfipt un măr în gura lui?

Ceea ce urmează în cele 120 de minute care compun Confession of murder este o călătorie plină de hurducături scenaristice de toată frumusețea pentru că tot ce am spicuit din premisă reprezintă doar o mică parte a poveștii de ansamblu.

Scenariul este de așa natură scris încât joacă șah criptat cu mintea spectatorului, totul fiind învăluit în mister și fiecare gest poate avea multiple interpretări, iar fiecare scenă te pune pe gânduri, aruncându-te la o trifurcare de drumuri și nu știi pe ce cărare s-o apuci, că doar nu ești Dorothy cu cărămizile ei galbene.

Confession of murder este blindat de-o carapace dură enigmatică și plină de suspans de cu greu poți mirosi ce mâncare gustoasă coace. Filmul este (aproape) imprevizibil, cu niște răsturnări de situație halucinante care te fac să fii lipit efectiv cu ochii de ecran și să diseci fiecare cuvânt aruncat de personaje în speranța de a prinde din zbor o frântură de informație care să te pună pe traseul care nu te duce-n prăpastie.

Filmul excelează la multe capitole:

  • povestea este captivantă, cu multe substraturi subcutanate pe care evit să le dezvălui, menționez doar că au legătură, printre altele, cu dependența umanității de senzaționalism;
  • personajele sunt teribil de bine închegate și dezvoltate cât trebuie, nu se insistă prea mult cu istoria vieții lor, dar din ceea ce ni se prezintă înțelegem perfect focul care le mocnește în inimă;
  • atmosfera este una de permanentă alertă, neștiind exact ce și cum, așteptam în orice secundă o izbucnire devastatoare venită din senin;
  • actoria, în special a celor două personaje principale, este excelentă, și simți că poți palpa ura electrizantă care-i unește pe cei doi protagoniști, unul bun, decăzut din toate punctele de vedere, celălalt diabolic, dar adulat de-o țară întreagă;
  • drama este și ea prezentă, poate nu atât de des pe cât anticipam, dar și când intră-n scenă, cresc răsadurile imediat de la atâta apă vărsată;
  • ritmul este bine balansat, momentele de rară acalmie alternând cu secvențe antrenante care pompează cantități imense de adrenalină prin rezervoarele aproape goale ale privitorilor.

Și am ajuns aici, la partea de acțiune, singura bucată care nu mi-a plăcut pentru că o dă în americănisme hollywoodiene pline de clișee care strică farmecul filmului. Într-adevăr, scenele de acțiune sunt pline de urmăriri pasionante și bătăi stradale, dar sunt duse într-o direcție improbabilă, plină de neverosimil, care tind mai mult spre un film Fast and furious. Asta dăunează caracterului sobru, elegant și stilat pe care Confession of murder îl emană în restul scenelor care nu necesită eclipse albe-n ochi. Fazele sunt de genul celor care îți transformă sprâncenele în rollercoaster și tot ce poți spune este: Da, cum să nu, e mort, și acum e mort, și aici e mort, etc., acțiunea este prea trasă de păr, prea cusută cu ață albă pentru a fi credibilă. Este incitantă, dar neverosimilă.

Mai sunt câteva elemente care m-au nedumerit și m-au făcut să chestionez alegerile făcute de regizor în anumite aspecte, dar ele intră în domeniul spoilerelor și le las în pace.

Sincer, fără acțiunea aia care m-a făcut să mă scarpin în cap și cu niște alegeri mai bine gândite, probabil i-aș fi dat lui Confession of murder chiar un 10, dar așa, scot de la teșcherea doar 9 bisturie.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Memories of murder

Salinui chueok sau Memories of murder este filmul din 2003 cu care Bong Joon Ho …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *