Conjuring 2

The conjuring 2 (4,5 / 5)

Am picat cam târziu în domeniu, așa că sunt nevoit să prezint doar Conjuring 2, așa cum m-am nimerit la destule continuări.

James Wan se întoarce la genul horror care l-a consacrat și pe care îl stăpânește foarte bine cu partea secundă din universul Conjuring.

De data asta soții Lorraine și Ed Warren, pricepuți într-ale elementelor necurate, demoni, posesiuni, mortăciuni rătăcite și altele asemenea, sunt chemați în capitala Angliei pentru a investiga un nou caz suspect de intervenție malefică.

O familie amărâtă își irosește destinul într-o casă dărăpănată, pe deasupra, mama își crește singură cele patru odrasle și are mari dificultăți în a face asta.

Hodoronc-tronc, fetișcana cea mai mică, Janet, se trezește într-o noapte penetrată, doar figurativ, de un fantomă jucăușă și tare plictisită care nu are altă treabă decât să bage în sperieți sărmana familie de parcă nu erau de ajuns facturile și chiria pentru a face asta.

Prima bulină albă pentru film, nu pierde timpul încercând să ne convingă că fata e trilu-lilu pentru că fantoma nu e deloc sfioasă, vine vecinul, îl sperie și pe el un pic, vine popa, tulai doamne, teren de joacă, vine poliția, nu se ascunde, își face simțită din plin prezența, vine televiziunea, ura, 15 minute de celebritate, se dă în spectacol sperând la un Capatos sau măcar la un Măruță, astfel încât nimeni nu o crede țăcănită pe Janet, mă rog, aproape nimeni, mai toți asistând la show-ul fantomatic.

Și uite așa cazul ajunge la urechile celor doi specializați pe izgonirea de moroi în cazanul unde ar trebui să fiarbă pe vecie. Deși coana mare, Lorraine, are niscai premoniții cam dătătoare de fiori pe la subțiori, bărbatul nu și nu, musai trebuie să ne băgăm în seamă cu spiritul jucăuș.

Ehe, și când se ciocnesc, pe de o parte, credința în ceva atotputernic care are totul la infinit, iar pe de altă parte, demonicul doritor de sânge proaspăt doar așa, de al dracului, apoi se lasă cu tot felul de sperieturi de până și fii lui Jason, Freddy, Myers și Chucky s-ar defeca pe ei de frică.

Prima parte nu prea m-a impresionat cine știe ce, dar asta, văleleu mamă, bunăciune de horror.

Inovator nu este, nu aduce nimic original dar oare ce se mai poate inova în acest gen? Nici povestea nu pocnește de ceva nemaivăzut, câte fete posedate nu am văzut prin filme? Cu siguranță mai mult decât cele 72 de virgine ale sinucigașilor teroriști.

Însă nu asta are importanță, ce contează cel mai mult este modul în care povestea este prezentată pe ecran și James Wan e maestru în asta.

Atmosfera creată în Conjuring e una lugubră, încă de la început chiar casa decrepită îți dă fiori, pereți crăpați, vopsea veștedă, aparatură antică și defectă, mobilier de nici groapa de gunoi nu l-ar accepta, deja se pun bazele unui mic univers depresiv și lipsit de orice rază de speranță.

Când mai intră în scenă și duhul cu chef de harță atunci nebunia se dezlănțuie, deși majoritatea sperieturilor sunt previzibile, le aștepți liniștit pentru că știi că vor veni, cu toate astea, modul în care sunt livrate este al naibii de eficient și bagă groaza-n tine, cel puțin părul meu nu mai are nevoie de placă de îndreptare, secvențele terifiante care curgeau pe ecran au fost suficiente să îl țină erect aproape tot timpul.

Deși sunt aceleași clișee, uși care se deschid/închid când vor ele, podea care scârțâie în toiul nopții, obiecte care zboară prin încăperi deși nu au aripi, apariții total așteptate ale fantasmei, reușesc să oprească traseul sângelui prin corp.

Nici acum nu îmi dau seama cum de a reușit Conjuring să bage spaima-n mine pentru că sunt trecut prin căcălău de filme horror și nimic nu mă mai surprinde dar uite că filmul acesta, deși lipsit aproape în totalitate de violența gratuită, mi-a generat o senzație de angoasă și o permanentă stare de neliniște.

Ce să mai zic de spaima generată de sperieturile neașteptate? Mi-am luat sulul de hârtie lângă mine în caz de momente maro.

Pe lângă toate astea, filmul are și o întorsătură de situație la care nu mă așteptam și m-a impresionat.

Pe scurt despre actori, păi ce să zic, se achită cu brio de sarcină, pe mine m-a lăsat în levitație puștoaica de o joacă pe posedată, chiar dacă nu e ca în The exorcist, cu râuri de vomă, torente de înjurături și acrobații de circ, te bagă în comă prin expresiile faciale tulburătoare care îți vor asigura destule nopți nedormite.

Nu știu ce să zic de rău despre film, că nu prea găsesc, e aproape unul perfect, dacă venea și cu ceva original, chiar ar fi meritat o notă maximă, dar lipsa inovației, precum și micile inadvertențe de continuitate, au dus la scăderea notei la purtare.

Ținând cont că nu prea aveam mari așteptări de la film și că m-a luat total pe nepregătite, dându-mă oarecum pe spate, eu îi dau cu drag un 9.

Și dacă tot nu sunteți convinși să îl vedeți, vă mai spun că la final sunt prezentate înregistrările cazului real care a stat la baza acestei povești, înregistrări care te vor pune pe gânduri și chiar îți vor genera niscai întrebări cu privire la existența fantomelor, știu că nu sunt reale, dar dacă…?

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Winchester

Winchester

Winchester este un film horror despre țigările ucigașe care prind viață și ard oamenii. Glumesc, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *