Cruella

Disney nu se dezice de adaptări live action și Cruella este cea mai recentă adiție în panoplia filmelor care încearcă să aibă același succes cu actori în carne și oase precum predecesoarele producții animate.

Aici avem un fel de prequel la 101 dalmațieni, o poveste de origine a personajului Cruella.

Înainte de a fi Cruella, a fost mai întâi Estella (Emma Stone –  The Croods, La La Land), o fetișcană sturlubatică și provocatoare de năzbâtii încă din fragedă pruncie. Genială, dar și zglobie, Estella n-are stare, astfel încât mama ei o poreclește Cruella în momentele în care fătuca strică apele cuiva.

Anii trec, tragediile se adună și o regăsim pe Estella în lumea modei din Londra (o modă pentru fătălăi) unde este luată sub aripa protectoare de către Baroneasa (Emma Thompson – Last Christmas, Men in black: International), cea mai șmecheră creatoare de modă, un fel de Cătălin Botezatu feminin sau, scuzați-mi pleonasmul, un fel de Cătălin Botezatu.

Dar Estella se simte neapreciată la adevărata ei valoare, vrea să-și creeze propriul nume, să își construiască propriul imperiu, așa că o lasă pe Cruella să preia frâiele. Și ajutată de doi amici, Jasper și Horace, bașca un confrate într-ale modei, Artie (gay, evident, că nu se putea un mascul interesat de modă care să nu fie și homosexual), Cruella provoacă haos pe podiumul modei londoneze.

Clocotesc de draci ce am și nu știu cum să încep atacul scandalos la adresa acestui film. Disney s-a pizdificat complet, a dat în mania transformării fiecărui antagonist dizgrațios și malefic într-un personaj neînțeles, demn de compasiune. A făcut așa cu Maleficent, a venit rândul Cruellei. Ce urmează? Un film în care Hitler, săracul și amărâtul de copil, este abuzat fizic și forțat să inhaleze gaz și de asta devine inițiatorul Holocaustului, că este un spirit neînțeles și a făcut-o doar din dorința de a atrage atenția?

Fuck off Disney. Lasă personajele negative în pace, nu le mai imagina un trecut traumatic pentru a le imprima o doză de sensibilitate și o tușă de milă. La dracu, Cruella, la bază, este o nenorocită care vrea să belească dalmațieni să-și facă haină din ei, nu este un geniu latent, cu suflet mare, dar plin de tragedie. Chiar simți nevoia să pussifici întregul cufăr cu antagoniști pe care îl ai în seif?

Trec peste mania asta tâmpită adoptată de Disney și încerc să tratez filmul ca atare, nu ca pe un prequel. Dar chiar și așa, povestea este banală, insipidă, nu este nimic din ce n-am mai văzut în alte producții de acest gen, iar scenariul dă dovadă de-o crasă sărăpanie în ceea ce privește ideile originale și se rezumă la a regurgita împrumuturi nerambursabile din alte filme precum The devil wears Prada și Joker (alt antagonist transformat într-o jelanie umblătoare demnă de milosârdie). Ba chiar aș putea spune că seamănă cu Superman în anumite momente, Estella este Clark Kent, are un alter ego, Cruella (cum Clark Kent este Superman), evident că în ambele cazuri populația este retardă și nu-și dă seama că este vorba despre una și aceeași persoană, deși deghizările-s ridicole și, de asemenea, ambii au o prietenă apropiată ce lucrează la un ziar.

Nu am cunoștințe în domeniul modei, că aș fi băgat niște termeni sofisticați, dar bucățile de material ce formează firul narativ sunt cusute laolaltă de coincidențe convenabile la momentul potrivit ce nu s-a mai pomenit.

Nu știu unde văd lăudătorii ăștia prospețime și unicitate în film pentru că nu există așa ceva. Vă dați seama unde s-a ajuns dacă au transformat-o pe Cruella DeVil în erou de lăudat și personaj pozitiv?

Până și echipa de producție și-a dat seama că scenariul și replicile sunt destul de fade, așa că au umplut filmul până la refuz cu piese muzicale. De excepție, ce-i drept, am uzat Shazamul să bag la cap toate piesele auzite, dar se exagerează enorm, fără muzică nu cred că filmul avea replici să umple 30 de minute.

De la Should I stay or should I go (The Clash) până la Feeling good (Nina Simone), de la One way or another (Blondie) până la Sympathy for the devil (The Rolling Stones), Cruella abundă de muzică excelentă și se preta mai bine la un muzical pentru că are acea teatralitate exagerată a personajelor tipică momentelor premergătoare izbucnirii în cântat.

O altă bilă albă printre atâtea negre sunt cele 2 Emma (Stone și Thompson) care interpretează impecabil, pe cât le permite scenariul, rolurile la care s-au înhămat.

Filmul se vrea a fi mai întunecat, mai sumbru, dar patinează la greu la acest aspect, nu reușește decât să fie caraghios pentru că personajele sunt caricaturizate excesiv pentru a mai putea genera vreun simulacru de gravitate.

Nici ca realizare tehnică nu excelează, animalele sunt false, CGI-ul dând rateuri în multe secvențe, focul este la rândul lui groaznic, iar finalul este de-a dreptul ridicol, efectele coborând la nivelul unui film făcut de un puștan plin de coșuri pe un Pentium III în Paint.

Poate dacă nu ar fi purtat cu atâta ostentație titulatura de Cruella nu aș fi aruncat atât de mult cu bolovani în el, dar încercarea asta sinistră de a purifica un erou negativ care a marcat copilăria multora dintre adulții de azi mi s-a părut de-a dreptul scârboasă, așa că n-am decât să-i ofer aceiași 3 dalmațieni pe care Cruella (mai repede în zic Cur-ella) îi urmărește în film, dar nu pentru scopul malefic de a-și face haină din ei.

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Stuck together

Când vreau o comedie, mă duc mai întâi în Franța, și acum am dat peste …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *