Darkest hour

Darkest hour

Darkest hour este un film pe care îl așteptam cu maxim interes, și asta datorită laudelor primite de performanța actorului principal, Gary Oldman.

Filmul se vrea un fel de biografie a lui Winston Churchill dar care relatează doar o mică parte a vieții acestuia, mă refer la întâmplările din luna mai a anului 1940 când amenințarea cotropirii hitleriste devenea tot mai apăsătoare pentru Marea Britanie și prim-ministrul actual își pierduse susținerea politică.

Și cum toți fug de această responsabilitate, se apelează la o soluție de criză și este uns prim-ministru Winston Churchill care primește greaua misiune de a gestiona o situație aparent fără ieșire pentru Marea Britanie, iar caracterul său dificil nu îi vine deloc în ajutor în a-și atrage de partea sa pe cei cu care colaborează, care parcă mai mult vor să îl saboteze decât să îl ajute în depășirea acestui moment extrem de dificil.

Așa că Winston Churchill începe o luptă contra cronometru atât împotriva războiului care se apropie cu pași repezi la ușa insulei regat, dar și împotriva clasei politice britanice care vrea cu tot dinadinsul evitarea unor conflicte armate pe propriul teren și insistă pentru declanșarea unor negocieri de pace, un act de lașitate și predare din punctul de vedere al lui Churchill.

Sprijinit doar de familia sa, obișnuită cu caracterul lui ursuz, lipsit până și de suportul casei regale, Churchill pare covârșit de povara care i-a fost aruncată pe umeri, dar nu se lasă bătut cu una, cu două și își pune mintea la viteză maximă și scoate la înaintare arma sa cea mai puternică (pentru el asta era cuvântul) pentru a găsi o rezolvare viabilă.

Nu cred că mai este cazul să insist pe poveste sau pe finalitatea ei, pentru că totul este deja istorie.

Tratez acest film ca atare, de sine stătător, pentru că deși are la bază evenimente istorice reale, să nu ne îmbătăm cu apă rece, Darkest hour își ia multe libertăți, poate chiar prea multe, și bagă din burtă multe scene fantomă, evenimente și acțiuni care în realitate nu au existat, doar pentru a mai înfrumuseța povestea și a mai curăța imaginea lui Churchill, care, pentru cei care cunosc un dram de istorie, nu este nici pe departe eroul portretizat aici.

Ce este drept, se fac ceva referiri și la niște decizii extrem de controversate care îl dau jos de pe piedestalul pe care este urcat (Gallipoli, utilizarea gazelor otrăvitoare, rasismul de care a dat dovadă, și mai sunt destule) dar acele referiri sunt doar așa, în treacăt, preț de câteva secunde.

Toată lumea îl știe pe Winston Churchill ca omul care a salvat Marea Britanie și chiar Europa de la sclavia hitleristă.

În fine, nu mai insist, cine vrea să afle despre întreaga viață a lui Churchill, o poate face lejer.

Revenind la filmul de față, pot spune că a fost de un plictisitor interesant, dacă pot spune așa, pentru mine sunt două tipuri de plictis la film, cel rău și atât, care te adoarme, și cel bun, cerebral, care deși nu îți oferă prea multă acțiune, te captivează.

Și Darkest hour, precum Churchill, are ca armă principală dialogul, pentru că la asta se rezumă tot filmul, pe asta se bazează, te ține în tensiune doar prin vorbe, chiar dacă știi finalul, călătoria până la destinație este una a naibii de îmbârligată și presărată cu momente intense în care simți că poți tăia fumul (atât cel figurat, cât și cel propriu) cu toporul.

Din păcate, tot acest dialog, pe alocuri, lungește anumite scene inutil, reducând semnificativ din impactul dorit de scenariu.

Surprinzător, Darkest hour este destul de amuzant, chiar nu mă așteptam să râd la un astfel de film care tratează un subiect atât de sumbru, dar personalitatea morocănoasă a lui Churchill generează scene ilare.

Însă filmul este construit în jurul performanței de excepție a lui Gary Oldman, de nerecunoscut în acest rol, care este motorul care propulsează acest film prin interpretarea magnifică a unui personaj cu o hotărâre de fier, viziune neclintită, poftă de băutură și trabucuri, copleșit de greutatea deciziilor pe care le ia și conștient că soarta întregului Regat Unic se sprijină pe luciditatea și agerimea minții lui.

Mă uitam pur și simplu hipnotizat la jocul actoricesc al lui Gary Oldman, ce zic eu Gary Oldman, că nici nu îți dai seama că este el, pare că l-au dezgropat pe Churchill și l-au teleportat în timp pentru a-și interpreta propriul rol.

Fără doar și poate, Gary Oldman merită cu prisosință Oscarul pentru interpretare și nu aș da deoparte nici echipa care s-a ocupat de machiaj care a făcut o treabă impecabilă.

Însă per total Darkest hour nu poate fi considerat vreo capodoperă cinematografică, suferă și el de mania propagandei, așa cum fac mai toate filmele de acest gen, aducând în față ce este mai bun și băgând, subtil sau nu, sub preș mizerii care nu dau bine pe ecran.

Oricum, nu din filme se învață istoria, de multe ori nici din cărți nu se învață istoria, dar încep iar să divaghez, așa că închei cu un 10 cu plus pentru Gary Oldman, dar per total, Darkest hour mi-a părut un film de maxim 7, notă scăzută și de o scenă care te însuflețește, dar care este total fictivă.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

50 shades freed

50 shades freed

A venit momentul mult visat, nu mă mai stăpâneam de atâta nerăbdare, în sfârșit a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *