Die fighting

Die fighting

3 out of 5 stars (3 / 5)

M-am codit destul de mult timp să văd Die fighting, probabil 99% dintre voi nici nu ați auzit de acest film, și pe bună dreptate.

Dar mi-am luat inima-n dinți și i-am dat drumul.

Povestea este simplă de tot, nu stau să detaliez prea mult la ea. Un grup de prieteni, actori și regizori aspiranți cam ajung la fundul sacului și celebritatea încă pare departe. Unii cam vor să își ia tălpășița și să se apuce de alte meserii care să le asigure niscai conținut în stomac în afară de răbdări prăjite, dar singurul care încă mai trage speranțe este Fabien care încearcă să le scoale spiritul la petrecerea dată în cinstea aniversării lui.

Însă cineva îi urmărește cu mare atenție și le pătrunde în casă, punând laba pe Meilu, nevasta sau gagica lui Fabien, nu am reținut exact, nici nu contează.

Motivul? Unul țăcănit, vrea să se ajute de cei patru prieteni să tragă un film real, cu ei ciomăgindu-se cu hoarde de inamici pentru a o salva pe Meilu.

Ăștia, mai de voie, mai mult de nevoie, sunt obligați să dea curs invitației forțate la bătaie și să te ții nenică de acum încolo cafteală non-stop.

Cam asta e toată povestea, nu are mare importanță, de ce? Citiți în continuare.

Să încep cu părțile rele, actoria este inexistentă, în film nu există actori profesioniști, cei patru fac parte dintr-o trupă de arte marțiale și  cascadori, așa că abilitățile lor într-ale actoriei sunt un pic mai bune ca ale mele, deci undeva sub nivelul mării.

Rar mi-a fost dat să văd un asemenea joc actoricesc incredibil de groaznic, la început am avut tendința de câteva ori să opresc dracului filmului că simțeam că pierd timpul de pomană, am mai văzut filme proaste dar nici în halul acesta.

Să nu mai zic și de accentele englezești oribile pe care le afișau protagoniștii, ei fiind francezi la origine, cu tot cu subtitrare și abia înțelegeam ce le iese pe gură într-un ritm monoton, de lemn veștejit, fără pic de vlagă în ei de parcă recitau niște poezii plictisitoare învățate mecanic. Probabil că așa s-a și întâmplat. Băieții au dat dovadă de o gamă variată de expresii faciale de la moaca împietrită până la mecla nemișcată, nici măcar în momentele dramatice nu erau în stare să stoarcă o emoție din ei iar ceapa dată pe la ochi a generat niște secvențe absolut ilare.

Povestea nici nu merită băgată în seamă, rolul ei este unul singur, acela de a lega secvențele unele de altele, ca să pară cât de cât un film.

Și atunci vă întrebați de ce mama dracului m-am obosit să scriu atât despre film și de ce pierdeți voi, ăia puțini, timpul să citiți asemenea bazaconii.

Ei bine, pe cât  de slabi sunt la actorie băieții ăștia, pe atât de buni sunt la cafteală.

Tocmai când îmi trecuse moș Ene un pic pe la gene și eram gata să bag motoru-n ralanti de plictiseală, iată că se pornesc meseriașii pe ciomăgeală.

Inițial am crezut că visez, că urmăresc un film cu Tony Jaa, dar nu, mă uitam la același film pe care voiam să îl opresc.

Măiculița mea, de mult nu am mai văzut scene de arte marțiale atât de bune, și când se pornesc, apoi nu se mai opresc, o țin într-o bătută cam de pe la minutul 15 până la final.

Nu știu cine dracu-s ăștia, nu știu ce au mâncat, dar e cert că se pricep extrem de bine la arte marțiale.

Te scoate un pic din ritm actoria lor execrabilă, dar treci repede peste, devine zgomot de fond pentru că bijuteria de coregrafie te acaparează și uiți de tot și de toate.

Cei patru au stiluri diferite de luptă însă dintre ei se remarcă Fabien care captează toate privirile, înșirând zeci de inamici în drumul său către salvarea piz…, ființei iubite.

Bașca m-a impresionat și finalul, nu mă așteptam la așa ceva, bine, nu din partea unui asemenea film, nu mă gândeam că le stă gândul și la niscai twisturi.

Jos pălăria pentru ei, am și început să îi iert pentru simulacrul de actorie de care au dat dovadă, nu la asta se pricep, nu știu dacă mai am cuvinte suficiente să îi laud.

Bugetul filmului a fost unul microscopic, cea mai mare parte se desfășoară înăuntru, prin fabrici părăsite, biserici dărăpănate și săli de sport părăginite, totul denotă un iz de amatorism, nu tu CGI, nu tu efecte speciale, doar coregrafie și cascadorie (deși ăsta e un lucru bun).

Într-adevăr, filmul arată ieftin de tot pentru că așa și e, este exclusiv proiectul lui Fabien, cel care, țineți-vă bine: este actor (mă rog, hai să zicem că e actor), regizor, scenarist, editor, director de acțiune, coregraf, compozitor digital și colorist.

Actoria este de nota 2, să fiu mărinimos, băieții nici nu se chinuie cu nume fictive, le folosesc pe cele adevărate, dar acțiunea este chiar de nota 10, pentru pasionații de arte marțiale este un film care nu trebuie să lipsească din colecție.

Dacă mai știu cât de cât matematică elementară, iese de o medie de nota 6.

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

True lies

True lies îl reunește pe regizorul James Cameron cu actorul Arnold Schwarzenegger pe care l-am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *