Do the right thing

Do the right thing

100 Top AFI

Locul 096 – Do the right thing

Do the right thing este un film din 1989 în regia tânărului, pe atunci, Spike Lee, care spune povestea unei zile toride de vară dintr-un cartier al Brooklyn-ului cu o populație majoritar de culoare.

Mookie (chiar Spike Lee) este un coate-goale care muncește (vorba vine) la pizzeria lui Sal drept curier, dar mai mult freacă tejgheaua de pomană, neavând cine știe ce chef de muncă. În afară de muncă, se fofilează și de meseria de tată, având un puști pe nume Hector pe la care dă foarte rar.

Pizzeria lui Sal este condusă cu o mână de fier și o gură slobodă de italianul Sal și ai săi fii, cel mai mare fiind un pic mai mult rasist, nesuportând faptul că tatăl său și-a deschis afacerea în mijlocul unei comunități de negri.

Astfel, sunt inerente frecușurile generate de coliziunea dintre diferitele culturi, prin cartier amestecându-se și niscai latini, bașca o familie de coreeni care trezește invidia majoritarilor pentru că asiaticii abia au picat în America și deja au reușit să-și deschidă o afacere pe când negrii trăiesc de-o viață întreagă acolo și nici de-un suc pe datorie nu au strâns bani.

Nici nu aș ști ce să mai zic despre povestea din film pentru că Do the right thing este primul film din acest top AFI pe care nu l-am înțeles.

De fapt am înțeles filmul, doar că nu pricep de ce este atât de bine văzut și ridicat la rang de capodoperă.

Preludiul ține vreo 90 de minute până începe cu adevărat partea controversată a filmului, dar deja a fost mult prea târziu pentru mine, interesul murise de foarte mult timp.

Tot ce face Do the right thing timp de o oră jumătate este să ne prezinte o zi din viața cartierului, o zi normală, o zi plictisitoare în care soarele torid toropește creierele celor implicați în poveste și asist la certuri ridicole, bârfe băbești, comentarii politice la un pahar de bere, livrări de pizza, joacă în apă, iar împunsături de două paralele, mai ceva scandal de mici proporții cu copoii, mai o vrăjeală la umbra patului răcoros, dar nimic ieșit din comun care să suscite un interes continuu.

Dacă filmul ar fi fost regizat de altcineva în afară de un regizor de culoare sunt absolut convins că Do the right thing ar fi fost considerat un film rasist pentru că tot ce face Spike Lee este să întărească stereotipurile împământenite ce sunt asociate cu persoanele de culoare, uneori caracterizările se apropie de niște caricaturi.

Personajele portretizate în film sunt leneșe, cu ochii doar pe fofilat de la muncă, sunt puse doar pe bârfă, sunt necioplite, lipsite de bun-simț, cu nasul pe sus, cu muzica-n urechi și o perpetuă înjurătură-n colțul buzelor.

De fapt, mai toate personajele sunt prezentate în acest mod, Spike Lee nu prea face distincție între alb și negru, există verzituri, dar și uscături, în ambele categorii (deși este greșit să îi separ în categorii).

Și ce este cel mai grav, sunt în permanență cu capsa pusă, așteptând doar o scânteie pentru a porni un scandal imens din nimic.

Ceea ce se și întâmplă la un moment în Do the right thing, dar abia spre final, când mă întrebam dacă filmul are și o concluzie, dacă vrea să și ajungă undeva cu povestea.

Sunt și momente evidente în care Spike Lee vrea să scoată-n față afro-americanii, unul din exemple fiind înșiruirea, fără noimă, din neant, a unui număr nesfârșit de artiști de culoare.

Filmul vibrează de viață, nu are deloc momente moarte pentru că este plin de personaje care se află într-o mișcare browniană continuă, Spike Lee reușește prin cadre perfect filmate și unghiuri sufocante să redea căldura infernală a unei zile de vară care provoacă daune sinapselor, pot spune că temele abordate sunt actuale și astăzi, dar mie, personal, pur și simplu nu mi-a plăcut.

Ah, să nu uit că m-a bombardat pe tot parcursul filmului cu aceeași piesă reluată la infinit de simțeam că o iau razna.

Se concentrează prea mult pe construcția unor personaje cu care nu ajungi deloc să te conectezi, și nu din cauza diferenței de culoare, ci pentru că nu vezi nimic special în ele, sunt doar niște oameni obișnuiți, cu o educație precară, aflați pe un butoi de pulbere pe care ei l-au umplut cu explozibil și tot ei aprind fitilul.

Am rămas surprins când am descoperit o grămadă de actori acum cunoscuți printre care Rosie Perez, Giancarlo Esposito (de nerecunoscut pe atunci), Martin Lawrence, John Turturro (nu te iert pentru Transformers) și Samuel L. „Motherfucker” Jackson, omul ăsta chiar este pretutindeni, filmul începe și se termină cu el.

De încheiere, Do the right thing pune pe tapet problema rasismului, actuală acum 30 de ani, relevantă și acum, dar care nu a reușit să mă atragă în poveste, să îmi capteze cu adevărat atenția.

Din păcate sunt nevoit să mă opresc la un 6.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Advantageous

Dacă vă era dor de un film cerebral, care atacă subiecte filozofice, atunci Advantageous poate …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *