Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Earth and blood a fost răspunsul lui Netflix la o plictiseală de-a mea, n-aveam ce face, am țipat la Netflix: Dă-mi un film!!!
Netflix m-a întrebat: Cu ce să fie?
Eu, într-o doară, am răspuns: Cu 80 de minute, că nu stau mai mult în locația cu multă faianță pe pereți.
Iaca așa m-am oprit asupra acestui francez La terre et le sang care n-are deloc recenzii strălucite. Dar cum nu mă iau, prea des, după ce scriu alții, ce aveam de pierdut?
Povestea este mai netedă ca palmele nemuncite ale unui politician, ce să mai ocolesc subiectul, gândiți-vă la un Rambo nervos, dar care n-are timp suficient de pregătire.
Uite așa mi l-am imaginat pe Said, un cherestegiu franțuz, cu o fată cu probleme de sănătate, surdo-mută, că este la modă prin filme să ai copii speciali, dar nu în sensul bun. Nenea află ceva destul de nasol și se decide să-și vândă afacerea lemnoasă pe care a pus ochii un baștan de prin pădurile alea.
N-are noroc omul de multă liniște, că un angajat ce a îndoit fără succes zăbrelele pe la pârnaie și acum este eliberat condiționat face o tâmpenie cât pădurea de mare și atrage mânia gherțoilor răi din film.
Și uite așa, Said trebuie să dea o bătălie cruntă cu niște gealați butucănoși ce au pierdut lupta cu razele ultraviolete.
Mamma mia, să vezi ce mi ți-i frăgezește acum Said pe croncănitorii ce-i invadează fabrica de cherestea, și mă pregăteam pentru treburi serioase care să se lase cu sânge mult.
Păcate amărâte, după ce că Earth and blood este foarte scurt, lungește inutil niște secvențe fără sens, de am crezut că telecomanda mi-a făcut feste și a schimbat canalul pe un documentar despre cherestea pentru că în 75% din film ne tot plimbăm prin fabrica ăstuia de jur că știu totul despre cum ajunge o scândură de la forma inițială de copac la cea finală de cherestea.
Și se mai ceartă pe mutește cu fiică-sa, îl mai beștelește pe martalogul care a pornit pocinogul, se mai plimbă prin fabrică, face orice Said, numai ce trebuie nu face în contextul în care se anunță mare război în ograda lui.
M-a ațâțat foarte mult, pentru că vedeam ce de unelte și utilaje avea Said, numai bune de filmat vreo 2 Final destination pe acolo, locația având un potențial senzațional de a genera niște morți din alea complicate și elaborate de toată frumusețea.
Din păcate, Earth and blood se rezumă doar la clasicul pac-pac, ăsta singur, ăia mulți, și toți cu creierele lăsate undeva în vreun dulap pentru că nimeni nu ia vreo decizie coerentă, se avântă ca ghiolbanii în luptă fără vreo tactică anume.
Acțiunea din Earth and blood ține cam vreo 20 de minute și măcar atât îi dau ca bulină albă, este sângeroasă și, pe alocuri, satisfăcătoare. Dar având în vedere ce ar fi putut ieși, n-am cum să laud mai mult acest film.
Degeaba îmi băga în timpane o muzică de Terminator prevestitoare de mari nasoleli pentru aviarele bipede, de zici că anunța iadul pe pământ, pentru că avem parte de ceva împușcături și cam atât, violente, ce-i drept, dar nimic ce n-am mai văzut.
Am rămas cu gândul la monstruozitățile de echipamente tehnologice folosite în industria lemnului ce ar putea fi vedetele unui film de groază superb și mi s-a făcut subit poftă să revăd seria Final destination.
Despre Earth and blood nu prea mai am ce să scriu, are acțiune puțină, personaje ridicole și tipice pentru un astfel de film, decizii de toată jena, multă onanie scenaristică să umple timpul cu ceva și un potențial imens irosit.
Nu-i nici cel mai mare jeg posibil, doar că este extrem de banal, probabil dacă mă întrebați peste o lună despre el nici n-o să mai țin minte că l-am văzut. Dacă ar fi împrăștiat acțiunea pe tot parcursul filmului și ar fi folosit cum se cuvine locația demnă de producții horror, Earth and blood ar fi putut fi ceva șmecher de tot, așa, nu pot decât să-i cumpăr 4 metri cubi de lemn, că de mai mult nu m-a impresionat.
(2 / 5)
Trailer:
