Escape room: Tournament of champions

Dacă vă vine a crede, iacă-tă avem un nou sequel, de data asta la Escape room, film intitulat, mult prea sugestiv: Escape room: Tournament of champions. Adică ne-am scăpat de calificări, am ajuns la mondiale (concept străin pentru tricolorii noștri mingicari).

Așa, să nu o iau pe arătură, să revin la camerele noastre, ăia doi din Escape room care au scăpat, Zoey (Taylor Russell – Escape room) și Ben (Logan Miller – A dog`s purpose), în infinita lor inteligență incomensurabilă și necuantificabilă, se decid că pentru doi adolescenți ca ei cea mai bună acțiune ar fi să se ia la trântă cu baștanii bogătani care au organizat aceste jocuri ale morții intitulate Escape room și să le demaște afacerea sadică.

Repet, ei fiind doar 2 tinerei scăpărați pe care nu-i bagă nimeni-n seamă.

Cu tupeul aburcat la spinare, cei doi pornesc pe căi necunoscute spre marea corporație diabolică, dar să vezi trăsnaie nefăcută, ghici unde se trezesc eroii noștri inconștienți? Într-un alt joc de Escape room, dar acum au trecut la nivelul următor, nu mai joacă alături de toți mocofanii, ci doar de campioni.

Astfel, 6 supraviețuitori sunt adunați printr-o magie scenaristică în cel mai alambicat joc de acest gen, având drept obiectiv să scape dintr-o cameră înainte de scurgerea timpului.

Primul Escape room mi s-a părut decent pentru un thriller, refuz să-i zic horror pentru că nu este.

Tournament of champions plusează la ingeniozitatea camerelor capcană, dar păcătuiește la scenariu. Nu doar că premisa-i bolundă, sau prea curajoasă pentru un om normal, dar asta am trecut cu vederea, însă construcția întregii povești este tare șubredă și nu te lasă deloc să crezi nici măcar o secundă că ar fi posibil ceva din ceea ce vezi.

În primul rând cei care au conceput camerele, indiferent de spate puternic care îi protejează, n-aveau cum să le creeze așa, fără să fie deranjați de cineva, pentru că sunt prea alambicate, sofisticate, complexe, spuneți-le cum vreți, pentru a fi realizate pe șuștache, fără să te observe cineva. Pentru asta era nevoie să-și cumpere un oraș doar al lor.

În al doilea rând, aspectul care m-a deranjat cel mai mult, a fost răutatea camerelor, n-ai șanse de reușită decât dacă știi dinainte răspunsul la enigmele pe care trebuie să le rezolvi, altfel nu ai cum să scapi cu viață într-un timp atât de scurt. Scenariul a uitat complet care-i scopul principal al acestor camere, acela de a căuta într-un timp rezonabil indicii pentru a găsi într-un final ieșirea.

O fi Turneul Campionilor, deci cei mai șmecheri evadatori din camere, dar aici se exagerează imens, pe cât de complicate sunt camerele, pe atât de instantaneu găsesc concurenții rezolvările. Practic primul lucru ce le vine în minte este soluția salvării. Haida-de, las-o dracului, că nu li scurge deloc inteligența printre picăturile de sudoare, ba din contră, concurenții nu par prea deștepți, ci al naibii de norocoși.

Și de aici s-a dus naibii toată tensiunea și tot interesul pentru găsirea unor rezolvări, că nici nu apuci să măsori camera curentă pentru a încerca să identifici de unul singur ceva indicii, că gata, timpul s-a scurs și inteligenții lui pește chior deja au dibuit soluția și s-au cărăbănit spre o altă cameră. Dacă arunci o gămălie de ac într-un ocean ăștia o găsesc în 60 de secunde, cam la asta se reduce nivelul de verosimil al filmului.

De asemenea, simpatia mea pentru personajele nou-introduse era mai flască decât interesul unui supraponderal la vederea unui burger vegan. Nici că mi-a păsat care cum moare pentru că noutățile aruncate în arenă n-au povești de natură să sensibilizeze sau nu-s bine caracterizate.

În schimb, Escape room: Tournament of champions stă excelent pe partea vizuală, camerele sunt mirifice prin construcția lor ireală, apetisante ca bazin ce mustește de indicii și cu un imens potențial de preludiu horror, capcanele fiind sadice, iar ritmul este unul extrem de alert, filmul este foarte scurt, n-are timp de finețuri narative, odată aruncate personajele în joc, n-ai timp nici să desfaci o pungă cu chipsuri.

Dar lipsa unor secvențe grotești, care să fie pe măsura imaginației bolnave care a născut aceste capcane transformă filmul mai mult într-unul copilăresc pentru că degeaba planează amăgirea unor morți violente deasupra noastră, pentru că de văzut nu vedem nimic.

Are și o sămânță de woke, dar nu i-am dat mare atenție, se întâmplă ceva care în condiții normale ar avea șanse foarte mici de reușită, dar măcar nu insistă cu acest aspect, așa că nu dau cu nisipuri mișcătoare în film din cauza asta.

Deși este mai competent realizat din punct de vedere tehnic față de precedentul film, Escape room: Tournament of champions pierde mult la realism (nu că primul mustea de așa ceva). Cu o grijă mai mare la scenariu, eu preferam camere mai puține, dar mai pe îndelete luate la puricat, și cu un rating R, demn de filme de groază adevărate, ar ieși un film Escape room chiar excelent. Dar la acesta am râs prea mult din cauze nefavorabile filmului, de la deciziile tâmpe luate de personaje până la subțirimea scenariului, astfel încât n-am cum să-i ascult mai mult de 5 scoici.

Ah, are și un twist ușor de intuit, că prea insistă pe anumite elemente ludice, și evident că lasă poarta stadionului deschisă pentru o continuare.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Midnight

PRI 036 – Midnight Am așteptat după subtitrarea lui Midnight de cred că eram în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *