Fahrenheit 451

Fahrenheit 451

Fahrenheit 451 este noua adaptare a celebrei cărți cu același nume scrisă de Ray Bradbury, film care-l are în rol principal pe Michael B. Jordan care-și duce la îndeplinire meseria de pompier într-o lume distopică.

Pentru cine nu este familiarizat cu povestea, acțiunea din Fahrenheit 451 se desfășoară într-un viitor în care cărțile sunt văzute ca un inamic public.

Nu, nu este contemporan filmul, știu că în zilele noastre cei mai mulți când aud de cărți se duc cu gândul la full sau careu sau chintă în loc de o carte tipărită cu cuvinte (nu poze) și că acțiunea de a citi o carte devine una pe cale de dispariție.

Viitorul imaginat în carte/film este mai sumbru, aici este ilegal să deții/citești cărți și brigăzile de pompieri nu au drept misiune stingerea incendiilor, ci incinerarea cărților și pedepsirea cruntă a celor care trafichează așa ceva și condamnați ulterior la o viață fără identitate.

Parcă simbolistica începe să devină tot mai clară, nu-i așa? Ți se interzice să citești, adică să-ți dezvolți propria personalitate și să gândești de unul singur și prin asta ești transformat într-un retardat de turmă, ușor de manipulat pentru a pune ștampila unde vor cei care se ocupă cu spălarea de creiere.

O fi acțiunea plasată într-un viitor imaginat, dar nu este deloc departe de adevăr, se poate observa același comportament într-o formă incipientă la fiecare votare.

Alo, se aude până acolo-n spate? Lasă micul, berea, găleata, uleiul și zahărul și votează ce trebuie, nu ce ți se spune, măi dobitocule.

Și în acest viitor închipuit de Fahrenheit 451 iată-l pe Guy (un nume generic), pompierul nostru de serviciu, care urmează orbește ordinele și dă foc cărților fără să crâcnească, halind cu nesaț minciunile propagandiste care sunt servite de Minister, organizația atotspălătoare cu detergent pe creier.

Bineînțeles că în cursul unei razii anticarte Guy are o revelație și pune laba pe-o tipăritură care-i deschide orizontul și îi destupă parțial mintea.

Încerc să fiu cât mai elegant în exprimare pentru că am citit și cartea, dar am văzut și versiunea filmului din 1966, așa că pot spune cu mâna pe inimă că această ecranizare din 2018 este o dejecție colosală.

Regizorul/scenaristul Ramin Bahrani și-a bătut, pur și simplu, joc de carte, aruncând la gunoi mare parte din ce a scris Ray Bradbury și improvizând un gunoi de film care face pipi pe creația originală.

Sunt schimbate foarte multe lucruri din carte, de regulă asta nu mă deranjează, este necesară o adaptare pentru a da bine pe ecran, dar una este adaptare, alta este defecarea zămislită de către regizor.

Ideea de bază rămâne, în mare, cam aceeași, și se referă la modul distructiv în care mass-media ne afectează și ne transformă într-o masă ușor manipulabilă prin menținerea intelectului într-o stare letargică și chiar eliminarea lui, lucru la care deja asistăm de ceva vreme încoace, fiind bombardați cu toate măgăriile de emisiuni infecte, știri false, can-can-uri îndobitocitoare, orice, doar să ne țină creierul pe pauză și să ne fie neteziți neuronii.

Pe cinstite, când a fost ultima oară când ați citit o carte? Dar ultima oară când ați dat un ochi pe-un Capatos, un Măruță sau mai știu eu ce alte căcaturi de emisiuni mai sunt pe la TV?

Dar în afară de această idee pe care o transmite filmul, Fahrenheit 451 are la bază un scenariu incompetent scris și cu multe găuri de logică adânci cât gropile din autostrăzile noastre.

Construcția personajului principal este extrem de deficitară și mi se rupea de soarta lui, modul în care-și schimbă comportamentul este unul foarte brusc și lipsit de verosimilitate, nu treci subit în tabăra adversă la un simplu pocnit din degete.

Nu știu dacă este un spoiler sau nu, deja nu mă mai interesează, dar în carte, pentru a salva operele de flăcări, oamenii care încă mai luptă cu sistemul memorează fiecare câte-o carte.

Ei bine, în acest film se întâmplă același lucru, doar că aici avem un puștan care cică a memorat circa 13.000 de cărți.

A memorat pe dracu să-l ia, chiar dacă este prezentat oarecum ca fiind autist, logica ne spune că așa ceva este imposibil pentru o ființă umană, indiferent de cât de excepțională îi este memoria, nu avea timp fizic la dispoziție pentru așa ceva. Dacă îmi spuneau că este un android, atunci da, credeam, dar un băiat de 14 ani? Pe bune?

În fine, mă enervez degeaba, revin la mesajul transmis de carte, vinovați pentru spălarea de creiere nu sunt guvernele sau organizațiile care au nevoie de o masă de manevră, ci chiar oamenii pentru că permit așa ceva. Cât timp acceptăm să fim transformați în niște turme de oi lobotomizate, atunci ne merităm soarta și nu avem dreptul să ne plângem atunci când circul va fi predominant și pâinea prea puțină.

Așa că luați atitudine, puneți mâna pe-o carte, mai aerisiți creierul, mai puneți-l la niște munci gânditoare, nu vă mai lăsați manipulați de cei de sus (guvern, TV, religie, ș.a.m.d.) pentru că vom deveni, la fel ca în film, niște indivizi trași la indigo, lipsiți complet de personalitate, care acționăm mecanic, pavlovian, la comandă.

Cu toate astea, ecranizarea din 2018 a lui Fahrenheit 451 rămâne un film teribil de prost care primește o notă de 3, și asta doar pentru că mesajul pe care-l transmite este unul extrem de important pentru viitorul nostru ca specie gânditoare, chiar dacă execuția este una execrabilă.

 

(1,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Extinction

Extinction

Netflixam în sictir căutând să-mi omor timpul și am dat peste Extinction, l-am văzut pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *