Fatman

Intrăm în perioada diabetului cauzat de sărbătorile natale și Fatman intră în categoria filmelor al căror subiect este Crăciunul.

Titlul anunță încă din start că va fi ceva diferit și chiar așa este. În Fatman rolul personajului principal este interpretat de renegatul Hollywood-ului, Mel Gibson (The professor and the madman, The expandables 3, Force of nature), dar este un altfel de Moș Crăciun.

Nu trăiește la Polul Nord, ci în orășelul canadian North Peak, are o soție afro-americană (deh, timpurile) și nu este deloc moșulețul jovial pe care îl știm cu toții din miliardele de filme siropoase cu care suntem bombardați în luna premergătoare Crăciunului.

Timpurile moderne se pare că-l afectează și pe Chris, care nu mai are atâta treabă ca în anii anteriori, dar nu asta ar fi problema cea mai stringentă în momentul desfășurării acțiunii din Fatman.

Ci Billy, un mucos răsfățat, arogant, puradel de bani gata, obișnuit să i se ofere totul pe tavă, indiferent dacă merită sau nu, a cărui familie are niște buzunare destul de largi încât Billy să-și permită orice extravaganță. Și când zic orice, chiar mă refer la orice.

Acesta nu este satisfăcut de cadoul pe care îl primește de Crăciun, așa că decide să-i ceară socoteală moșului prin singura metodă pe care-o știe, anume Skinny Man (Walton Goggins).

Despre Fatman pot scrie, înainte de toate, că este original, aduce o briză de aer proaspăt care-l diferențiază de mormanul dulcegăriilor romantico-grețoase de Crăciun.

Scenariul vine cu o premisă ieșită din comun, bine gândită până în cele mai mici detalii, și oferă o perspectivă complet diferită asupra a ceea ce reprezintă imaginea personajului Santa Claus.

Deși am crezut că va fi o parodie caterincoasă și violentă, Fatman se ia destul de în serios și, deși are un umor mai negru ca un tăciune în mijlocul Africii, Fatman este deprimant pe alocuri, pentru că starea în care se află Chris, alias Moș Crăciun, este o bună reprezentare a societății noastre.

Nu vreau să vă plictisesc cu prea multe parabole și paranteze filozofice pentru că nu asta este menirea lui Fatman. Se vrea un film realist, dar sunt presărate și câteva momente magice, pentru că nu se poate Crăciun fără magie.

Totuși, lăsăm basmele la o parte, subiectul principal este supraviețuirea lui Moș Crăciun pentru că are în Skinny Man un dușman de temut.

Și filmul are acțiune cu nemiluita pentru o producție de Crăciun. Din păcate, doar în ultima jumătate de oră. Restul, deși interesant ca prezentare detailată a universului original în care este plasată acțiunea, pare doar o prelungită retorică despre cum merg lucrurile pe acolo, fără să se întâmple ceva incitant, care să se te agite fără să te îndopi cu zaharuri artificiale.

Până să ajung la miezul dulce a trebuit să consum ditamai crusta scenaristică destul de greu de molfăit.

Nu zic că nu-s fărâme de genialitate în creionarea poveștii, cu câteva amănunte minuscule care m-au făcut să apreciez originalitatea din spatele scenariului, dar grosso modo filmul o cam freacă vreo 60 de minute.

Acțiunea, când se ajunge la ea, nu aduce nimic nou în ciorapul atârnat deasupra șemineului, dacă Mel Gibson n-ar fi fost Moș Crăciun, Fatman ar fi trecut pe sub radarele tuturor, pentru că este banal în ceea ce privește confruntările care se vor lăsa cu multe vânătăi corporale, figuri geometrice lemnoase de tip paralelipiped și sirop de carmin consumat în exces, mai ales că prin peisaj se bagă și armata americană, că doar nu era să fie un război fără să dea și ea cu subsemnatul.

Anticipam o panaramă de film, făcută în dorul lelii, să mai fie o bifă-n catastiful hollywoodian, dar Fatman este competent realizat. Nu că ar fi necesitat cine știe ce scremete de talent, dar arată bine tehnic, peisajul alb ajută la contrast pentru că se vede mai bine sângele, s-a depus ceva efort să nu iasă o măgărie colosală.

Însă nici nu pot spune că mi-a sărit acadeaua din ambalaj de cât de bun este Fatman, s-ar fi pretat mai bine la un episod de serial, povestea este întinsă până la punctul de rupere până să se ajungă la partea apetisantă.

Ca întotdeauna, este o plăcere să-l revăd pe Mel Gibson, iar Walton Goggins (Tomb raider, Ant-Man and the Wasp, The hateful eight) este amenințător cât trebuie, parcă îl și ajută figura care nu denotă deloc drăgălășenie.

Per ansamblu, Fatman este un film trăsnit și original, decent pe toate palierele, de la umorul sadic până la cafteala nici prea prea, nici foarte foarte, dar se insistă prea mult pe premisa nemaivăzută și uită să construiască și ceva cu adevărat bun în jurul ei.

Una peste alta, Fatman mi-a făcut poftă de 6 bucăți de turtă dulce, apreciez inovația ideii, dar se putea mult mai bine. Cu siguranță nu este un film de văzut în familie, pentru producții nevinovate de Crăciun accesați Disney.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Mad Max: The road warrior

Mad Max: The road warrior continuă epopeea nisipoasă a lui Max (Mel Gibson – The …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *