Furie

Furie sau Hai Phuong, pentru a nu fi confundat cu românescul Furia sau cu Fury-ul lui Brad Pitt, este un film, premieră pe site, vietnamez, unul de acțiune, un fel de Taken al sexului frumos și făcut pe mărunțiș (dar nu o scriu ca o bilă neagră).

În Furie dăm peste Van Veronica Ngo în rolul Hai Phuong, o mămică singură ce-și crește cu mari dificultăți scumpetea de fetiță ce este luată în bâză la școală de răutăcioșii clasei care fac mișto de ea că nu are tată și că mă-sa are o meserie, vorba vine meserie, deloc potrivită pentru o doamnă.

Nu, nu despre acea meserie veche vorbesc, ci este una în care nu oricine poate face față, îți trebuie mult talent în a convinge oamenii din vorbe să deconteze banul și, dacă așa nu se poate, se trece la metode mai contondente.

Fără să mai lungesc intriga prea mult, pentru că deja v-ați dat seama cam despre ce este vorba când l-am comparat cu Taken, niște nenici generici cu suflet diabolic îi șutesc ziua în amiaza mare fetița din mijlocul oamenilor, ei neștiind că mare greșeală au făcut răpind odorul cui nu trebuie.

Și Hai Phuong, înarmată doar cu artileria din dotare, în speță două mâini, două picioare și o dragoste nemărginită pentru fiica ei, pornește pe urma răpitorilor care se înmulțesc ca taxele pe tutun.

Logic că este o cursă contra cronometru pentru că aflăm ceva sinistru despre răpitori, nu sunt doar niște ageamii puși pe scuturat recompense de la părinți, ci fac parte dintr-o grupare criminală bine organizată care are alte obiective pe agenda de lucru.

Nu vă așteptați ca Furie să fie cine știe ce capodoperă cinematografică, este doar un simplu film de acțiune cu o intrigă clasică, dar este un film bine executat.

Durează un pic până Hai Phuong intră pe modul turbo, scenele de acțiune nu sunt chiar foarte dese, dar cele prezente sunt destul de bine coregrafiate și incitante.

Nu este nimic spectaculos, nimic original, nimic ieșit din comun, dar ne este prezentată o acțiune intensă cu un personaj furios, care nu se oprește de la nimic când vine vorba de salvarea fiicei, și asta se traduce prin lungi spitalizări pentru nemernicii care au îndrăznit să pună labele pe fata ei. Pompele funebre vor fi foarte fericite în urma prăpădului lăsat de Hai Phuong în misiunea ei de a-și recupera odrasla.

Mi-a plăcut simplitatea extremă a decorurilor, nici urmă de tehnologie avansată, totul denotă un arhaism bucolic în prima parte a filmului, în care Hai Phuong își duce viața departe de nebunia orașului.

Apoi ne lovim de un contrast puternic între liniștea de la țară și tumultul neîncetat dintr-o metropolă pentru că Hai Phuong bate drum lung în misiunea ei și fundalul în care au loc caftelile este destul de divers, deși în mare parte bătăile au loc în spații închise cu ustensilele aflate la îndemână, mai un satâr, mai o cratiță, mai un pistol, mai o șurubelniță, fiecare ce apucă fără să facă mofturi.

Dar capul de afiș revine luptelor corp la corp, clasice, neîntinate de alte arme în afara celor date de mama natură și atașate de trup.

Un alt element pozitiv pe care l-am observat este acela că loviturile se simt din plin, au efect asupra corpului uman, Hai Phuong, deși pricepută în lupte, nu este invincibilă, suferă, este rănită, și asta se reflectă și în abilitățile ei pe măsură ce timpul se scurge în defavoarea ei.

Scenariul nu este unul care excelează pe partea de poveste, nu prea se sinchisește să conceapă ceva imprevizibil, sunt multe elemente extrem de convenabile, mult prea norocoase pentru a fi credibile, totul curge exact cum ne așteptăm de la un asemenea film, dar ce astfel de producție, al cărei principal scop este caftitul, mai surprinde în zilele noastre cu o poveste originală?

Totul se reduce la Ăsta/Asta este singur/ă, ăia răi sunt mulți, așa că nu ne rămâne decât să-i dăm bătaie.

Măcar aici este ceva mai credibil decât în filmele americane în care niște bunici aflați la vârsta pensiei înșiră cadavrele ca pe mărgele. Nu e ca și cum Hai Phuong se trezește pătrunsă de vreun spirit maestru în arte marțiale și de la cratiță sare direct la scheme de kung-fu, are în spate ani grei în acest domeniu, așa cum aflăm pe parcurs, deci nu avem motive să strâmbăm din nas când vedem că o cucoană pirpirie face prăpăd.

Are și ceva momente dramatice și prezintă și o bucățică din viața dură din Vietnam-ul cel sărac, departe de orașele mari.

Nu o să spargă recorduri, nu o să rămână vreun etalon în industrie, dar Furie este un film decent, simplu, fără farafastâcuri inutile, știe ce este și ce vrea și merge pe linia asta, așa că îi dau un 7.

Îl găsiți pe Netflix, nu al nostru, ci al lor, dar și pe alte canale mai greu navigabile, cunoscătorii știu despre ce vorbesc.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Angel has fallen

Angel has fallen continuă franciza lui Gerard Buttler cu Fallen. Poate că la câte atacuri …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *