Ghost in the shell

Ghost in the shell

Ghost in the shell sau fantoma din cochilie are la bază o manga, alooo, manga, nu mangă, lăsați sticlele, japoneză extrem de apreciată. Și cum americanii au lipsă cruntă de idei, au zis că ar fi bine să pună de-o adaptare a acestei serii. Au dat un telefon la chinezi, au convins vreo 2 companii de pe acolo să verse niște cașcaval și uite așa a luat naștere filmul de față, un film controversat încă înainte de lansare ca urmare a actriței principale care, vezi Doamne, era musai să fie japoneză.

Cică într-un viitor destul de apropiat, lumea nu se mai teme de apocalipsa tehnologică, Skynet nu există și la ordinea zilei sunt în continuare operațiile estetice, dar acum nu mai este vorba de botox-n buze și silicoane-n țâțe, ci de implanturi robotice care-ți îmbunătățesc corpul. Vrei un ficat să bagi alcool în el până nu mai poți fără să crape? Scuipă niște biștari și voila, te-ai făcut cu un ficat artificial rezistent. Vrei să scapi de nevasta cicălitoare că prăpădești bani mulți pe Viagra? Nu-i problemă, faci împrumut la bancă pe 20 de ani și îți implantezi un făcăleț de negru.

Ați înțeles ideea.

În acest univers dăm de Mira, nu aia de la TV când ne tăia tătucul transmisia, ci eroina principală care este ceva nou pe piață, este toată artificială, mai puțin creierul care este uman, practic un android care gândește, o realizare tehnologică de excepție a corporației Hanka, un pas mai aproape de nemurire.

Mira, cu respect, să trăiți, maiorul Mira, face parte din Spitalul 9, pardon, Secțiunea 9, o echipă de soldați preocupați cu prinderea celor mai nenorociți cyber-criminali, că la câte procesoare, HDD-uri și porturi sunt în oameni, se penetrează virtual într-o veselie, furându-se date fără nici o jenă.

Treaba se împute grav când persoane importante din Hanka încep să fie ucise pe bandă rulantă, nu înainte să le fie supte creierele de toate informațiile pe care le ascund cu privire la un proiect secret.

O dau mai pe ocolite, să nu dezvălui mai mult decât este necesar din poveste, dar atât mai spun, ce caută hoții este în strânsă legătură cu a noastră Mira care simte că i se ascunde ceva legat de trecutul ei, fiind lovită din ce în ce mai des de niște amintiri fugitive care, chipurile, ar fi doar niște erori de programare intervenite în codul ei sursă.

Încă de la primele secvențe mi-a fost clar că filmul nu va fi pe gustul unui public larg, mai ales pentru cei care habar nu au de sursa de inspirație a filmului.

Ghost in the shell este mai mult un film conceptual, extrem de ciudat din punct de vedere vizual, reușește să creeze un univers straniu, o combinație puternic contrastantă între vechi și nou, orașul în care se desfășoară acțiunea pare unul tipic japonez la nivelul străzilor, nimic nu este schimbat față de prezent dar, ridicând privirea, ești invadat de holograme uriașe care te asaltează oriunde te-ai uita, toate îmbiindu-te cu fel și fel de îmbunătățiri, majoritatea inutile și doar de snobism, de fapt, cam cum este și în zilele noastre, mult superficial, puțină substanță.

Practic fiecare metru pătrat este utilizat, clădirile sunt înconjurate de holograme monumentale, pe străzi zboară pești virtuali, marcajele stradale sunt și ele holografice și interactive, senzația pe care ți-o imprimă este unul de angoasă, parcă nu ai stare în scaun la ideea că nu peste mult timp așa ceva ar putea deveni o realitate destul de terifiantă, cu o atmosferă sufocantă și oameni hidoși, transformați în brute de dorința de a fi mai buni decât este normal, recurgând, în lipsa mijloacelor bănești adecvate, la tot felul de operații de îmbunătățire efectuate la colțul străzii de te miri ce șarlatan. Din nou, la fel cum este și acum.

Acțiunea din Ghost in the shell nu este una de anvergură, apocaliptică, în care să fie implicați combatanți fără număr și în care soarta omenirii atârnă de un cui de grenadă. În schimb, cele câteva secvențe de acțiune sunt strașnice, frumos coregrafiate, cu scene slow-motion bine utilizate care intensifică tărăboiul, cu un stil aparte și, pot spune, chiar destul de originale. Și ale dracului de sexy. Și nu mă refer la costumul mulat până aproape de contopire cu corpul eroinei, ci la modul fluent și fermecător în care se desfășoară cafteala, ca o poezie violentă plină de estetic.

Nici povestea nu este de aruncat, este captivantă, plină de inovații, chiar dacă îți dă un sentiment de Blade runner feminin, reușește să imprime o doză destul de mare de originalitate, aruncându-te într-o piscină de mesaje lugubre care te pun pe gânduri la ideea unui astfel de viitor în care umanitatea își năpârlește straturile muritoare și tinde către nemurirea care, culmea, te transformă în ceva trecător, care-ți ucide sufletul și ajungi să fii mai robotic decât un android care se visează om.

Nu e cazul să mă întind mai mult decât este necesar, dar un astfel de film te lasă cu un gust amar ca urmare a viitorului trist pe care îl prezintă, un viitor chiar foarte posibil.

Mie unul mi-a plăcut foarte mult în ciuda controverselor iscate în jurul lui, dar nici nu știu nimic despre materialul original, să fac o comparație dacă a respectat manga japoneză sau s-a abătut mult de la ea în stilul tipic hollywoodian.

Un SF ca la carte, cum nu prea mai vezi în ultima vreme, nota 9.

 

4.5 Stars (4.5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Guardians of the galaxy vol. 2

Guardians of the galaxy vol. 2

Guardians of the galaxy vol. 2 continuă povestea trupei pestrițe de nelegiuiți care a luat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *