Glass

Glass

Glass este primul film notoriu care apare pe marile ecrane în anul 2019, un film care a stârnit curiozitatea printre fani după succesul neașteptat al lui Split din 2017 al aceluiași regizor (M. Night Shyamalan).

Split a făcut și conexiuni cu Unbreakable, astfel încât Glass vine să definitiveze trilogia cu supereroi a lui M. Night.

Glass reia acțiunea la scurt timp după cea din Split și pornește cu David Dunn (Bruce Willis), omul invincibil, care trece prin metal, văzându-și de treabă, salvând pe câte cineva de la pericol. În același timp, prin oraș mișună Bestia (James McAvoy) care continuă să răpească fete pentru a-și satisface țăcănelile religioase din cap.

Avem parte de-o primă confruntare între cele două personaje cu superputeri (sau doar imaginate?), luptă care se soldează cu internarea lor la spitalul de trăsniți, dar nu în NATO, ci în cap.

Unde, ce să vezi? Aici sălășluiește și Mr. Glass, antagonistul din Unbreakable (interpretat de Samuel L. Jackson).

Prin mintea lor se preumblă tanti Staple (Sarah Paulson) care vrea să își dea seama de unde au pornit traumele profunde care i-au determinat pe cei trei să se imagineze superoameni. Și vrea cu tot chipul să îi convingă că totul este o închipuire a minții lor bolnave și că, de fapt, nimeni nu are nicio putere ieșită din comun.

Asta pe fondul tensiunilor tot mai crescute dintre Beast și David, care abia așteaptă să scape din încăperile unde-s închiși pentru a sări unul la beregata altuia, cu Mr. Glass dormitând (sau nu) semiconștient deasupra tuturor.

Glass a fost printre cele mai anticipate filme ale acestui an pe lista mea și colcăiam de nerăbdare să văd cum își va încheia M. Night Shyamalan această trilogie.

Știam în mod clar că nu am cum să mă aștept la cafteli captivante cuplate cu CGI colosal, că nu acesta a fost scopul celor 2 filme anterioare care reprezintă o abordare mai neconformistă a acestui gen.

Cu toate astea, acțiunea nu lipsește, chiar m-a surprins că am avut parte de atâta scandal. Nu vă închipuiți cine știe ce apocalipse, dar cei doi (Beast și David) sparg ceva betoane în film.

Dar la bază, Glass este o versiune mai cerebrală a filmelor cu supereroi, axată în primul rând pe dialog, pe psihicul uman, pe intrinsec, chiar și pe niscai misticism, care probabil nu va fi pe placul tuturor.

Ce să mă mai ascund pe după-o aspirină, filmul m-a dezamăgit. Nu se ridică la nivelul lui Split, cât despre Unbreakable? Nici nu îl miroase din punct de vedere al calității.

Mi s-a părut un film grăbit, făcut doar pentru a se profita cât mai repede de succesul lui Split.

Se simt destule tușe interesante în poveste, niște sclipiri de geniu pe alocuri, care-ți umezesc interesul, dar sunt nefructificate și Glass ratează șansa de a deveni un film de referință.

Începe excelent, dar apoi stagnează în acel spital, bombardându-ne cu infinite discuții de du-te-vino între coana doctor și Sfânta Țăcănime pe principiul: E doar în mintea ta!! Ba nu, sunt super tare. Ba e în mintea ta. Ba nu, sunt super tare.

Pe scurt, Glass are niște idei de senzație dar care primesc un tratament superficial și care m-au lăsat cu un gust sărat în gură.

Am priceput această poliloghie asupra psihicului uman, cât de ușor poate fi omul manipulat, ce efecte devastatoare subliminale și pe termen lung pot avea traume pe care nici nu ni le mai aducem aminte, dar Glass este plictisitor și generator de dat ochii peste cap, nu știe să transmită aceste mesaje într-un mod incitant.

Filmul arată excelent, unele cadre sunt geniale, paleta de culori este foarte bine aleasă, regia nu lasă de dorit, doar că Glass nu reușește să îmbrace ideea primordială pe care vrea să ne-o transmită într-un plating apetisant.

Cât despre actorie, dacă Samuel L. Jackson mai mult a dormit la propriu prin film și Bruce Willis a dormit la figurat (așa cum face în ultima vreme), James McAvoy este SENZAȚIONAL în interpretarea a vreo 15-20 de personaje, cu schimbări multiple de identitate la distanță de câteva secunde în cadrul aceleiași scene. Am rămas gură cască la acest tur de forță într-ale actoriei prezentat de McAvoy.

M-a iritat Glass și prin tirul neîntrerupt de linii de dialog concentrate asupra fanului filmelor cu supereroi, dialog al cărui scop nu l-am înțeles. Voia să ne explice cum funcționează astfel de filme? Voia să fie miștocar? Nu m-am prins de intențiile lui M. Night Shyamalan când venea vorba de astfel de explicații inutile și nelalocul lor, cu scuzele de rigoare, parcă voia să dea un handjob fanilor dar avea bătături în palmă.

Tot așteptați să vă spun dacă Glass vine cu ceva inoportun, complet surprinzător la final, în stilul binecunoscut al lui M. Night. Ei bine, nu aș ști ce să vă spun, încă mai mastichez finalul. Poate fi și unul excelent, dar și unul dezamăgitor, în funcție de cum alege fiecare să îl interpreteze.

Ce pot sigur să spun este că Glass nu este deloc ce mi-aș fi dorit să fie, o incursiune incitantă în psihicul celor trei personaje, putea fi un thriller psihologic excepțional, dar s-a pierdut pe drum din cauza unui scenariu stufos care nu a știut cum să iasă la mal.

Nu este un film prost (cel puțin așa cred), ci doar dezamăgitor pentru așteptările pe care mi le clădisem.

Nota 7

 

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Crouching tiger hidden dragon Sword of destiny

Crouching tiger, hidden dragon: Sword of destiny

După 16 ani de la original, pe fir s-a băgat Netflix și așa a apărut …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *