Halloween

A venit Halloween în vizită, nu, nu sărbătoarea, ci filmul cu unul dintre cei mai celebri răufăcători ai categoriei horror, Michael Myers.

Dacă vă întrebați câte filme trebuie să fi văzut din serie pentru a pricepe ce se petrece în acesta, vă liniștesc pe loc, acest Halloween este o continuare directă a filmului cu același nume de acum 40 de ani și nu bagă în seamă niciuna din nenumăratele continuări de cacao ale acestei francize.

Închid paranteza și mă pun pe treabă.

Iată-ne la 40 de ani de la masacrul comis de Michael și îl regăsim pe criminalul denumit The Shape închis la Sapoca de tot atâta timp, unde mintea i-a fost scormonită de o pleiadă de psihiatri pentru a încerca să-i fie înțelese pornirile de a masacra oameni.

În timp ce Michael își ispășește pedeapsa pe viață la nebuni, de cealaltă parte o reîntâlnim pe Laurie Strode (Jamie Lee Curtis) care toată viața a fost bântuită de umbra și amintirea lui Michael dar care nu a stat cu mâinile în sân. Chiar dacă viața personală i-a fost un eșec, divorțată de 2 ori, îndepărtată de familie (fiică și nepoată), un lucru știe sigur, este extrem de pregătită pentru o nouă confruntare cu Michael, putând concura lejer pentru un post în armată sau într-o trupă de commando, atât de antrenată este bunica albă-n cap și sictirită de nepăsarea lumii.

Și confruntarea vine, chiar dacă 40 de ani mai târziu, dar vine, pentru că în timpul transferului spre o altă instituție de țăcăniți, Michael evadează și ține-te nenicule bine, că se umple orașul de mortăciuni ieșite din mâna unui Michael mai dornic ca oricând de a căsăpi ciumpalaci nevinovați.

Povestea nu este una care să concureze la titlul de cel mai original scenariu al anului, dar nici nu mă așteptam la vreo intrigă inteligentă pentru un astfel de film de categorie slasher în care avem parte de un personaj diabolic al cărui scop este să înșire cât mai multe cadavre pe metru pătrat fără a face vreo discriminare, că e adult, că e femeie, că e copil, că e alb, că e negru, nu contează, atât timp cât respiră, este numai bun de omorât.

Halloween reușește să replice atmosfera originalului, simți groaza pe care ți-o întipărește Michael în suflet și teroarea pe care o insuflă prezența unui nemernic diabolic, liber pe străzi, care îți poate curma viața fără nici cea mai mică remușcare.

Mi-a fost teamă, ținând cont de regizor și scenarist (ambii cunoscuți mai mult pentru comedii) că voi avea parte de-o avalanșă de dume stupide care să strice tensiunea pe care o poți tăia cu cuțitul (unii taie tensiunea cu cuțitul, alții taie oameni, nah, fiecare după posibilități).

Din fericire, am fost scutit de așa ceva, Halloween se concentrează pe groază și crime cât mai grafice și inovative și profită din plin de ratingul R, oferindu-ne destul de multe omoruri, care de care mai violente și prezentate mură-n gură, nelăsând prea mult loc imaginației.

Iar ideea de a ne prezenta o Laurie Strode înarmată până-n proteză, abia așteptând momentul reîntâlnirii cu Michael, mi s-a părut excelentă, pentru că abia așteptam confruntarea față-n față și mă temeam pentru integritatea corporală a lui Michael.

Cam atât de bine, sunt destule elemente pozitive ale filmului, din păcate, filmul o dă rău pe ulei în multe momente.

Personajele nu au deloc un comportament realist, ai impresia că orașul este locuit numai de cretini care iau cele mai tembele decizii posibile. Până și ideile foarte bune care le vin unor personaje sunt puse în scenă în cel mai prost mod posibil. Încerc să nu scap vreo pastilă de spoiler din flacon, dar m-a exasperat la culme modul în care anumite personaje se comportau în momente cheie, mai ales că unele dintre ele nu erau deloc tâmpite și te așteptai, ca urmare a informațiilor prezentate anterior și a pregătirii fizice și mentale, să ia decizii mult mai bune.

Ce pot spune este că dacă acțiunea avea loc în realitate, Michael ar fi murit cam pe la jumătatea filmului, pentru că oamenii nu-s atât de proști în lumea reală.

Și apropo de Michael, mi s-a părut o contradicție enormă între modul în care este prezentat de psihiatri, ca fiind doar un simplu om cu porniri diabolice, și modul în care acesta acționează, fiind practic un Thor+Captain America+Logan într-unul singur cu o mască înfiorătoare.

Pentru cineva care și-a petrecut 40 de ani într-un spital de nebuni, probabil sedat zilnic, fără posibilități prea mari de exerciții, Michael se află într-o formă fizică nemaipomenită, deși este trecut de 60 de ani, se mișcă mai rapid ca Flash și mai silențios ca Daredevil.

Partea asta negativă m-a scos complet din atmosferă, am crezut că dacă elimină din cronologie toate Halloween-urile în care Michael era un superrăufăcător, filmul de față va insufla un dram de realism francizei.

Dar de unde, dă un mare chix aici, deciziile retarde luate de personaje și superputerile lui Michael au transformat Halloween într-o parodie din acest punct de vedere.

Păcat de atmosferă, de crimele satisfăcătoare, de relația (chiar dacă neexplorată suficient) dintre Michael și Laurie, pentru că sunt stricate de prea multe puncte negative.

Este și vina mea pentru că m-am așteptat ca Halloween să reînvie filmul slasher bun, însă m-am înșelat, este un omagiu adus originalului (nimic de comentat aici), dar adus de persoanele nepotrivite pentru acest gen. Trebuia să fi intrat pe mâinile cuiva care se pricepe la horror. Mai mult de un 6, și acesta cu indulgență, că am revăzut-o pe Jamie Lee “The body” Curtis, nu pot să îi dau.

 

3 out of 5 stars (3 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoesHalloween

Facebook Comments

About admin

Check Also

Tucker and Dale vs evil

Tucker and Dale vs evil este un film horror lansat în anul 2010, unul făcut …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *