Hamilton

Trebuia să bifez și Hamilton, oricum altă treabă nu aveam de făcut în perioada asta fără filme noi, așa că am dat o fugă până-n USA și văzut Hamilton pe Disney+.

Practic, Hamilton nu este un film, ci un spectacol de pe Broadway filmat și editat în așa fel încât să dea senzația unui lungmetraj. Și este lung, are 160 de minute. Bașca, este și musical cap coadă. Și nu-s fan musical.

Povestea, că spectacolul are o poveste coerentă, nu neg asta, se învârte în jurul lui Alexander Hamilton (Lin-Manuel Miranda – Mary Poppins returns, Moana), unul din fondatorii Statelor Unite ale Americii, o minte sclipitoare la vremea lui, care a revoluționat multe aspecte importante în ceea ce privește modalitatea de a guverna o țară. Nu intru în detalii istorice, politice, financiare, etc, concluzia este că Hamilton a fost mare sculă gânditoare acum un sfert de mileniu.

Piesa este o cronică a vieții acestuia, cu o mică narațiune de început în care se trece rapid peste partea incipientă a existenței lui și pornește cu adevărat din momentul în care Hamilton, mânat de dorința de a ajunge cineva, visează la o Americă liberă de subjugarea Imperiului Britanic.

Și toată povestea este redată prin cântece pe o scenă.

Cam despre asta este vorba în Hamilton.

Având în vedere că trebuie să iau un bolovan în gură, fiind primul spectacol de acest gen pe care îl urmăresc, nu prea știu cu ce să fac comparație, să îmi dau seama dacă este bun sau nu.

Văd că este ridicat în slăvi cam peste tot, nu prea vezi cuvinte nasoale despre el, dar de asta sunt eu pe aici.

Însă mai întâi să încep cu aspectele pozitive, în speță melodiile, din duiumul de cântări care vin la foc automat, sunt câteva interesante și care au acea calitate de a-ți rămâne bine înfipte-n tărtăcuță și îți vine a le fredona când faci duș.

Că acele piese memorabile, deși aparent originale, seamănă cam mult cu unele marca Shaggy, văd că nu zice nimeni nimic de asta, dar jur că de prea multe ori mi s-a părut că recunosc acordurile lui It wasn`t me sub o formă ușor modificată în linia melodică a unor piese din Hamilton.

Versurile sunt inteligente, ba unele dintre ele chiar elevate și demne de capodopere literare, rimele curg fluent, și chiar dacă nu ești fan musical, acest aspect contribuie la eliminarea elementului de plictiseală. La mine a funcționat, chiar dacă nu eram conectat la poveste, eram cu urechile ciulite să prind replicile spumoase și am fost atent în permanență la spectacol, deși inițial îmi zisesem că îl las pe fundal să orăcăie și să fac alte treburi în același timp.

Are și câteva momente comice, de bufonerie (deși aceste mici clovnerii sunt cu țintă politică, sunt îndreptate doar spre o anumită parte), dar nu de genul să râzi neîncetat până rămâi fără suflu, nu lipsește nici drama, că se știe care este soarta lui Hamilton, și chiar dacă nu o știi, ți-o spune direct spectacolul încă din primele secunde.

Eh, gata cu jubilatul, mă apuc de aspectele ce nu prea mi-au plăcut și unele nici nu au legătură cu spectacolul în sine, ci cu societatea în care trăim.

Dragă Disney+, pentru tine este foarte indecent să arăți un fund seminud de la depărtare, de ai simțit nevoia să adaugi un păr CGI grotesc în Splash, dar ți s-a părut în regulă limbajul folosit în Hamilton? Chiar dacă versurile sunt bune, excelente pe alocuri, asta nu mă face să uit că sunt multe cuvinte vulgare și multe, prea multe, apropouri sexuale fără perdea și deloc subtile. Poate sunt prea bolnav la cap, dar mi s-a părut că am prins și o trimitere către zoofilie. Că oricum, adulterul este la ordinea zilei în piesă, fără ascunzișuri.

Pe lângă asta, nu că aș fi vreun expert în istorie, dar sunt multe modificări față de realitatea din cărți și sunt șanse mari ca ăștia mai tineri, ce au o problemă cu cititul, să rămână în cap că Hamilton este fidel realității și că unele evenimente istorice s-au petrecut așa cum sunt redate în film.

Și ajung la cea mai mare ipocrizie din istoria entertainment-ului și nu numai, anume cea a egalității și diversității care a ajuns la un extremism care a condus la fapte aiuritoare, actori caucazieni care și-au cerut scuze că au interpretat personaje de altă etnie sau că au fost vocea unor personaje de desene animate de altă culoare. Serios? Asta este meseria unui actor, să interpreteze ceea ce nu este, să se prefacă.

Deci nu mai este voie să interpretezi alte roluri decât cele ale unor personaje de aceeași etnie cu tine că altfel sare SJW de fund în sus? În regulă, dar de ce treaba asta merge doar într-o direcție? Nu am auzit deloc comentarii în acest sens despre Hamilton unde niște actori negri interpretează figuri marcante ale istoriei Statelor Unite ale Americii. Adică sare lumea de cur în sus că vocea unui alb este dată unui personaj fictiv de culoare într-un serial de desene animate, dar nimeni nu comentează că George Washington este mulatru și că Thomas Jefferson este negru în Hamilton?

Păi ori suntem SJW până la capăt, ori nu mai suntem, nu merge doar într-o direcție, trebuie să fie în ambele sensuri. Nu merge doar cu #blacklivesmatter, ci cu #allivesmatter, altfel rasismul și discriminarea rămân la fel, doar că se inversează taberele.

Hai că m-am ventilat un pic, și nu am nimic cu Hamilton din acest punct de vedere, producătorii au luat artiștii pe care i-au considerat cei mai potriviți și talentați pentru rolurile respective, așa cum este și normal, dar totuși, nu este o piesă despre o țară fictivă, ci despre evenimente reale, nu m-aș mira să fie destui trepanați care după urmărirea piesei să rămână-n sfeclă cu amănuntul că primul președinte american, George Washington, a fost mulatru și că al treilea președinte, Thomas Jefferson, a fost negru.

Neavând puncte de comparație, Hamilton, copilul artistic al lui Lin-Manuel Miranda (talentat rău gagiul, este la un Oscar distanță de a deveni doar al treilea om din istorie care câștigă PEGOT – Pulitzer, Emmy, Grammy, Oscar, Tony), mi s-a părut decent pentru unul care nu se udă la vederea / auzul unei producții musical. O fi capodoperă, nu neg, dar eu scriu ce îmi trece prin tărtăcuță și în funcție de ce emoții și palpitații m-au scuturat urmărind filmul, iar Hamilton nu trece de 6 tunuri în catalogul meu.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The grapes of wrath

Top AFI 100 Loc 023 – The grapes of wrath Anul este 1940, nu trecuse …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *