Happy death day

Happy death day

Chiar trebuie să scriu despre Happy death day?

Se pare că da, cu scârbă-n tastatură și sictir în word purced la drum cu prezentarea acestei capodopere.

În Groundhog day, pardon, Edge of tomorrow, la dracu, că le încurc, Happy death day, o avem pe, stați să caut pe IMDB că am uitat cum o cheamă, ah da, Copac, stai că numele proprii nu se traduc, deci pe Tree, o adolescentă care vine cu niscai tragedii la pachet (mă-sa e moartă).

Și ce face Tree? O băută monstru, apoi se trezește de ziua ei de naștere în patul unui necunoscut, își vede în continuare de treabă doar ca la final de zi să fie hăcuită de un ciumpalac purtător de mască.

Hop și așa, fata nu moare, ci se trezește tot în aceeași zi, în același pat și își retrăiește moartea de nu știu câte ori.

După șocul inițial, peste care trece rapid, deși cred că oricine ar lua-o razna dacă i s-ar întâmpla asta, Tree se apucă de cercetat să afle de ce i se întâmplă asta, care este cauza, cine este criminalul, de ce îi ia piuitul, ce motiv are să răpună o așa frumusețe de fătucă.

Happy death day are vreo 10 minute puse pe repeat până la final, cu mici modificări pe ici, pe dincolo, generate de acțiunile diferite pe care le întreprinde în fiecare zi Tree în încercarea ei de a desluși misterul morții sale.

Mă încântă la nebunie filmele care se distrează cu linia temporală, dar filmele care o fac bine, cu cap, nu Happy death day care uită că pe lumea asta există ceva numit logică.

Nu este posibil ca făcând lucrurile într-o ordine diferită să ajungi la fix același rezultat. Fiecare acțiune schimbată, indiferent cât de mică, schimbă cursul zilei dar aici nici gând. Mă cruceam când Tree, fie că o întindea imediat din dormitorul necunoscutului, fie că mai zăbovea pentru te miri ce, cum ieșea din clădire, totul se întâmpla la fel și se nimerea la fix pentru fiecare eveniment care avea loc de fiecare dată în același moment.

Și la o fază am râs cu spume, absolut siderat de incapacitatea scenariștilor de a găsi o cauză plauzibilă pentru o anumită secvență, aproape că țipam la ecran: Da` de unde mama dracului ați scos-o pe asta, că acum 5 secunde nu exista așa ceva?

Nu vreau să dau spoilere, deși un astfel de film nu merită o asemenea onoare, dar vă veți da singuri seama.

Povestea este extrem de previzibilă, după a treia sau a patra moarte a lui Tree deja îți dai seama cine este făptașul, chiar dacă filmul vrea să te amețească de cap și să te arunce pe fel și fel de piste false, mai lipsea să apară regizorul în cadru cu o pancartă pe care să scrie: Uite criminalul.

De actori nu am ce zice, doar că toți par a fi trași prin același tipar, arată ca niște fotomodele iar regia este slabă, multe plot-holes și erori de continuitate, că așa se întâmplă când te apuci să faci un film care atacă acest concept de buclă a timpului și nu știi cu ce se mănâncă.

Habar nu am de ce acest film este considerat horror, nu a avut absolut nicio legătură cu acest gen, cel mult este o comedie proastă, a fost mai mult happy decât death day.

În fine, nu prea mai am ce să scriu despre film, să nu închei atât de acid la adresa lui, concluzia este reprezentată de niște mesaje de luat în seamă despre acceptarea altora așa cum sunt, cu bune și cu rele, nimeni nu este perfect, lasă superficialul deoparte, învață ce este iertarea.

Happy death day are un concept interesant, chiar dacă fumat, din păcate, execuția este una oribil de proastă, îi dau 3 cu mărinimie.

 

1.5 Stars (1.5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Annabelle: Creation

Annabelle: Creation

Annabelle: Creation este sequelul îmbrăcat în formă de prequel al primului Annabelle, care, între noi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *