Hell or high water

Hell or high water

(4 / 5)

Hell or high water este la prima vedere un fel de Bonnie and Clyde în vestul sălbatic, mai degrabă, un Clyde and Clyde, pentru că avem de-a face cu doi fraţi puşi pe jefuit bănci, fiecare făcând-o pentru un scop diferit.

Toby, fratele mai mic, o face doar pentru a strânge bani pentru a scăpa de datoriile de la bancă, datorii care plutesc deasupra proprietăţii sale din ce în ce mai ameninţător, vrând doar să le asigure băieţilor săi un acoperiş stabil deasupra capului.

De cealaltă parte, Tanner, ăl mai mare, o face doar pentru că este rost de niscai adrenalină, fiind oricum un locatar obişnuit la puşcăriilor, nu este interesat de bani, ci doar de senzaţiile oferite de jaf şi i se rupe de ce i se poate întâmpla.

Dacă la început plănuiesc atent excursiile lor bancare, asigurându-se că lovesc doar bănci mai micuţe, fără a răni pe cineva, fără a şuti cantităţi mari de bani care pot fi urmărite şi care ar putea atrage atenţia FBI-ului, pe măsură ce trece timpul, Tanner devine din ce în ce mai nerăbdător, din ce în ce mai neglijent, aşa că începe să îşi asume riscuri tot mai mari, atacând pe nepusă masă bănci în timpul prânzului sau aruncându-se la peşti mai mari, la nişte filiale mai importante, deci cu posibilitate ridicată de apariţie a unor nenorociri.

Nu e nici un spoiler, la un moment dat se întâmplă fix ce ne aşteptăm să se întâmple, şi cei doi sunt nevoiţi să îşi ia tălpăşiţa cu şerifii pe urmele lor.

Ca poveste, filmul nu aduce nimic nou, nu impresionează prin originalitate, pentru că nu are aşa ceva, este un simplu film cu nişte spărgători de bănci aflaţi pe fugă, dorind să scape de braţul lung al legii.

Cel puţin asta ai crede în momentele de început, dar cu timpul realizezi că filmul este mai mult de atât, titlul său, Hell or high water, regăsindu-se cu vârf şi îndesat în acţiunile pe care le iau eroii, mă rog, răufăcătorii noştri.

Impresionează relaţia celor doi fraţi, care deşi nu sunt adepţii vorbelor multe, reuşesc să transmită mai multe emoţii prin tăcere decât ar fi făcut-o prin torente de vorbe. Dacă Toby este genul mai liniştit, mai cu cap, el e creierul echipei, nu că îi place, ci pentru că este nevoit, Tanner este bruta, cel cu tupeu dar nu prea multă minte, care ar face orice, dar orice, pentru a-şi proteja frăţiorul.

Deşi este un film cu un subiect sumbru, nu duce lipsă de multe momente comice, dar generate de alţi protagonişti, de şeriful Hamilton, aflat în pragul pensionării, excelent interpretat de Jeff Bridges, şi ajutorul său, Parker, adjunctul care abia aşteaptă să scape de şef, fiind ţinta permanentă a glumelor rasiste făcute de Hamilton, care deşi sunt crude, sunt delicioase şi inovative, nu îl slăbeşte nici un minut, făcând mişto de genele sale, jumătate indiene, jumătate mexicane, combinaţia perfectă pentru a arunca la foc automat dume legate de rasă.

Întrepătrunderea acestor momente comice cu jafurile serioase ale celor doi fraţi creează un ritm alert, deloc plictisitor, deşi din punct de vedere al acţiunii, nu avem parte de cine ştie ce mare brânză, vreo două confruntări armate, în rest, povestea este ţinută în viaţă de interacţiunile celor două perechi, pe de o parte, fraţii, pe de altă parte, echipa care-i vânează.

Probabil nu e greu de intuit finalitatea poveştii, dar drumul până acolo este unul care merită străbătut, mai ales că avem parte şi de niscai mesaje împotriva flagelului care afectează întreaga populaţie, boala denumită generic bancă.

Hell or high water ne spune că nu este nici o diferenţă între ce fac cei doi şi ce fac băncile, doar că unii îşi desfăşoară activitatea în afara legii, în timp ce băncile fură legal. Să nu mai pomenesc de multiplele reclame împrăştiate pe toate drumurile cu privire la cât de fain e să ai un împrumut la bancă, împrumut care te va scăpa de toate grijile, când, în realitate, odată prins în acest joc meschin, nu vei mai avea scăpare şi vei deveni sclavul legitim al băncilor.

Asta am cam înţeles eu din film, sper să nu mă fi dus cu gândul prea departe şi să fi văzut ceva ce nu era acolo.

Nu este un film spectaculos vizual, are un buget redus, de doar 12 milioane de dolari, dar nici nu contează asta, un mesaj profund poate fi livrat mai eficient aşa, concentrat pe poveste şi nu pe vizual.

Să nu vă închipuiţi că nu se întâmplă nimic dramatic în film, avem parte de rahaturi intense, dar nu am pomenit de ele, pentru că nu îşi are rostul.

Actorii impresionează, nu m-aş fi aştepat de la atâta versatilitate de la Chris Pine, cunoscut mai ales ca urmare a rolului Kirk din noua serie Star Trek. Alături de el, străluceşte şi bătrânul Jeff Bridges cu una dintre cele mai bune interpretări ale sale.

Dacă vreţi o dramă presărată cu niscai momente comice şi ceva suspans, atunci Hell or high water este o opţiune excelentă, nu mă aşteptam la cine ştie ce de la acest film, mai ales că nu mă omor după genul acesta, dar laudele primite m-au determinat să îl văd. Şi nu am regretat nici măcar o secundă asta. Nota 8.

 

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The impossible

The impossible

The impossible, sau Lo imposible (titlu original), este o coproducție spaniolă-americană care redă o părticică …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *