Hidden figures

Hidden figures

În așteptarea lui First Man, ce film de pregătire mai bun putea fi în afară de Hidden figures?

Am ratat filmul când a apărut la cinema (nici nu cred că a fost la mine la cinema) și am zis că este cazul să mai urmăresc și ceva care să nu mă facă să-mi scot cu penseta unghiile din gât.

Hidden figures spune povestea adevărată a trei femei, de culoare (important de menționat), care au dat de pământ cu bărbații „dăștepți” de la NASA în perioada în care rasismul era în floare, adică și mai în floare decât este acum.

Dorothy, Mary și Katherine (cea din urmă este personajul pe care cade accentul în film) lucrează la NASA pe post de computere umane în anul 1961, perioadă în care războiul spațial era în floare, americanii dându-se peste cap să trimită primii un om în spațiu pe care să îl și readucă viu și nevătămat pe Terra, asta înainte să o facă dușmanii de moarte, rusnacii.

Degeaba însă, oricâtă inteligență albă zăcea pe coridoarele NASA, matematica nu le dădea pace și nu reușeau să ducă la bun sfârșit calculele atât de necesare pentru a asigura un zbor sigur pentru astronauți.

Intră în scenă Katherine, care primește misiunea de a verifica la sânge calculele unei încăperi pline de bărbați rasiști până-n gaura neagră a fundului.

Dar încetul cu încetul, Katherine începe să-și demonstreze valoarea, nu, greșit, genialitatea, în fața conservatorilor înmărmuriți că o femeie, bașca de culoare, este capabilă de calcule complexe, mai bune chiar decât IBM-ul aflat în scutece.

Nici Dorothy sau Mary nu stau cu mâinile-n sân, fiecare impresionând pe bucata ei de expertiză, Dorothy cu programarea și Mary cu ingineria.

Hidden figures este o dramă, dar nu din aia grea, de îți taie orice chef de viață și plângi cu genunchii în maxilar, și deși atacă subiecte grele precum rasismul, discriminarea pe criterii de sex și rasă, segregarea (mă rog, toate oarecum sinonime, dar merită accentuată această premisă), este un film destul de lejer și al dracului de interesant.

Îmbină perfect tensiunea generată de această cursă spațială contra cronometru cu prezentarea mentalității absurde și stupide a rasismului, a împărțelii după culoare.

Și culmea, nu dureau neapărat vorbele, ci mai mult acțiunile, sincer, mi se înfigea câte un pumnal în creier când vedeam în film la tot pasul toalete pentru colorați, cum cafetierele erau separate pentru albi și colorați, cum oamenii lucrau în încăperi diferite separate după culori.

Te face să îți dai seama cât de imbecilă este specia umană, ne credem atât de evoluați, sălășluim Pământul de milioane de ani și, cu toate astea, avem o mentalitate de monocelulare, ba chiar cred că și mai rău.

Era oribil să urmăresc cum genii rare nu erau băgate în seamă pentru că s-a nimerit să aibă o altă culoare decât cea considerată superioară și cum se pierdea timp prețios pentru că persoana cea mai inteligentă în calcule din toată NASA era nevoită să parcurgă o distanță imensă pentru a ajunge la o toaletă destinată ei.

Dar Hidden figures arată și că există speranță, deși era trist că meritele le sunt recunoscute mai târziu decât trebuia, totuși, pe măsură ce minutele se scurgeau, atenția oamenilor se îndrepta din ce în ce mai mult spre acțiunile de succes ale femeilor de culoare, mai existau și persoane care nu vedeau în fața lor o femeie neagră, ci doar un om al naibii de inteligent capabil de minuni cu un pix și o foaie și un creier accelerat la capacitate maximă.

Filmul este și amuzant, începe ilar și menține un ton jucăuș pe tot parcursul lui, chiar dacă nu ai crede că temele prezentate îmbie la umor, dar, așa cum am spus pe la început, Hidden figures nu este un film întunecat, nu se ajunge la furci și făclii sau ars de cruci.

Scenariul este captivant, chiar dacă aș fi dorit puțin mai multă tensiune și dramatism, nu există vreo scenă cu adevărat culminantă care să indice apogeul filmului, aș fi vrut și nițeluș mai mult dramatism, că doar ce este o dramă fără o lacrimă vărsată?

Astea ar fi singurele hibe pe care i le-am găsit filmului, că în rest nu am ce să îi reproșez, stilul de filmare este unul clasic, înglobează și ceva imagini de arhivă pentru mai multă autenticitate, pare, pe alocuri, chiar un documentar incitant.

Actoria este dincolo de culmi, nici nu avea altfel din partea unor actori precum Octavia Spencer (nominalizată la Oscar pentru rol secundar), Taraji P. Henson, Mahershala Ali sau Kevin Costner.

Hidden figures este un film excelent, o briză de aer proaspăt după atâtea blockbustere distractive dar care, să fim serioși, în mare parte sunt complet lipsite de conținut și substanță, este un film care merită un generos 9.

 

(4,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The impossible

The impossible

The impossible, sau Lo imposible (titlu original), este o coproducție spaniolă-americană care redă o părticică …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *