Hostage: Missing celebrity

Injil, tradus Hostage: Missing celebrity, este un film sud-coreean din 2021, un remake al chinezescului Saving Mr. Wu, că se poartă pe acolo împrumutatul de idei de filme între ei. Face o țară un film mai acătării, în câțiva ani apar vreo 2-3 remake-uri împrăștiate pe la vecini.

Jung-min Hwang interpretează rolul unui actor celebru care are Coreea de Sud la picioare, care este garanția succesului la box-office, ce să mai, întruchiparea perfecțiunii în arta cinematografiei.

Dar nu prea se simte în largul lui sub lumina reflectoarelor, nu tânjește după atenție, nu vrea petreceri fastuoase, iar dovada că îi place normalitatea anonimității este vizita de rutină la un magazin micuț unde își face cumpărăturile și unde nu mai este tratat ca vreo vedetă internațională, chiar dacă vânzătorul este în continuare lovit în plex ori de câte ori îl vede pe starul faimos.

Eh, și de aici i se trage beleaua actorului pentru că tocmai din fața acestui magazin este răpit pe înserate de o bandă de infractori care, bucuroși de pleașca de zestre picată pe capul lor, cer o răscumpărare din asta babană, de ordinul miliardelor de woni, o recompensă la care nici în cele mai umede vise nu sperau.

Până aici nimic interesant care să vă capteze atenția, doar că acum vine bomba, Jung-min Hwang interpretează rolul lui Jung-min Hwang, este el însuși în film, fapt ce imprimă o tentă de realism unei producții ficționale.

Fără această chichiță, Hostage: Missing celebrity ar fi fost un film banal, cu un răpit care face orice să supraviețuiască, încercând să scape din mâinile unei haite de grobieni condusă de un psihopat.

Dar faptul că persoana răpită este chiar actorul principal transformă filmul într-unul aproape documentar și ne dă pe la nas cu niscai firicele de imprevizibilitate pentru că nu știam până unde va merge Jung-min Hwang cu propria lui interpretare.

Și se duce, ca în Star Trek, prin locuri greu de anticipat, eu nu credeam că se va deda la asemenea giumbușlucuri fizice, dar și verbale, pentru că, fiind vorba de numele său în joc, posibil ca unii să creadă că așa este și în realitate. Sau poate chiar așa e. Aici m-a dat un pic peste cap, pentru că nu știam cum să procesez informațiile primite, ori juca de mama focului, ori era el însuși.

Dilema asta mi s-a părut mai interesantă decât acțiunea în sine, care nu reprezintă ceva spectaculos sau vreo noutate în domeniu, am tot avut parte de tolomaci răpitori cu spaghete nazale atârnătoare și cu creierul pistă de testare pentru bolizii de Formula 1, dar și de un țăcănit ce l-ar speria și pe Lucifer prin diabolicul gândirii sale, dar mai rar o asemenea premisă.

Deși fără multă inventivitate, Hostage: Missing celebrity este un film bine realizat pe partea de intensitate, de adrenalină, de tensiune, de thriller, poate că știi deznodământul, dar călătoria până acolo este una palpitantă și contra cronometru.

M-a ținut bine de tot în priză, filmul este alert, nu are momente moarte, fiind și unul destul de scurt după standardele sud-coreene, iar acțiunea este așa cum trebuie, chit că mai dă cu kimchi-ul de gard când vine vorba de efecte speciale, nu că ar fi prea multe, dar alea explozive arată destul de fals. Nah, la 5 milioane de euro cât a costat filmul, nici nu aveam pretenții prea mari pe acest palier.

Însă Hostage: Missing celebrity este ceea ce trebuie, o producție serioasă, matură, murdară, cu sânge, noroi, mizerie, brutalitate, pe scurt, un film setat într-o lume reală, nu într-una în care Salubritatea pare una magică și face curățenie exemplară de nu găsești un fir de praf pe stradă, cum este pe la americani.

Ce să mai pomenesc de actorie, Jung-min Hwang m-a lăsat perplex, am explicat mai sus de ce, și nu mai este cazul să înșir puzderia de filme de la bune în sus în care a jucat, amintesc doar de Beterang (Veteran), Gokseong (The Battleship Island) și Daman akeseo guhasoseo (Deliver us from evil). Practic, este un fel de Dumnezeu al actoriei în Coreea de Sud, prin ce topuri de filme îți arunci ochii siguri dai de câteva cu el.

Personal, filmul mi-a plăcut, ideea asta ca un actor să se „autojoace‟ fiind răpit este ceva nou (mă rog, ideea nu-i acum născută, dar măcar nu este uzitată până la tocire) și asta ridică filmul de la stadiul de producție decentă, dacă alegea ruta obișnuită, la una bună care merită 8 autografe.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tower

Am vrut neapărat să revăd The tower (Ta-weo) doar din ambiție să îl am și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *