I am mother

I am mother

Încep cu o recomandare legată de filmul I am mother: fugiți de trailer ca dracul de tămâie pentru că veți vedea aproape tot filmul în cele trei minute de trailer.

În I am mother avem de-a face cu o nouă extincție a umanității, o Terra răvășită de o calamitate rămasă nenumită pe parcursul filmului și singura speranță a speciei umane pare a fi un imens buncăr ascuns în măruntaiele unui munte, buncăr care conține o mulțime de embrioni umani numai buni de semănat pe ogorul genetic al speciei vorbitoare.

Sarcina de a superviza întreaga activitate revine unui android cu voce feminină denumită Mother care bagă la cuptor una bucată embrion și dă focul prea tare și după 24 de ore iaca iese puradelul de la dospit.

Mare parte din film constă în lecțiile de viață pe care Mother le transmite adolescentei Daughter, nu avem nume în film. Însă lumea închisă a tinerei Daughter, care crede spusele lui Mother cum că afară nimic nu poate supraviețui, când la ușă bate un musafir nepoftit, Woman (Hilary Swank).

În Daughter începe să se dea o luptă strânsă între sentimentele de iubire față de un robot care a crescut-o, dar care a mințit-o spunându-i că afară este toxic, și puternica dorința de a explora exteriorul care nu este atât de mort din moment ce Woman a supraviețuit. Bașca Daughter descoperă informații tot mai îngrijorătoare despre Mother.

Filmul nu are o premisă originală, ideea aceasta a mai fost explorată de suficiente ori încât să nu mai surprindă cu nimic și povestea este destul de previzibilă, chiar dacă scenariul se dă de ceasul morții să ne explodeze creierul. Din păcate informațiile și amănuntele cu care am fost hrănit sunt prea îndestulătoare pentru a lăsa loc de un desert binemeritat.

Asta nu înseamnă neapărat că I am mother este un film prost, dar nici cine știe ce mare capodoperă nu este. Este destul de plictisitor în prima parte, nu știe să mențină trează atenția spectatorului (în cazul de față, atenția mea), am moțăit de câteva ori pe la început când nu se întâmpla nimic interesant.

Însă din momentul apariției celui de-al doilea personaj uman intriga bagă ceva viteză și tentaculele misterului se preling tot mai departe.

I am mother intră în categoria filmelor SF minimaliste, cu decoruri restrânse, frugale, fără acțiune, în care greul cade pe spinarea dialogului și a temelor abordate care dau cep butoiului cu întrebări existențialiste, întrebări ce-și vor căuta perpetuu răspunsul.

Nu lipsesc nici trimiterile la ideile din SF-urile lui Isaac Asimov legate de posibila simbioză om-inteligență artificială.

Se vede că filmul este ieftin ca buget mai ales în secvențele exterioare care arată teribil de fals, dar nu acesta a fost scopul filmului, să ne impresioneze retina cu CGI grandios, ci să mărească voltajul celulelor nervoase cu câteva dileme la care trebuie să molfăim ceva vreme pentru a găsi un răspuns pe măsură, asta dacă îl vom găsi.

Are și niște subtilități destul de interesante dacă suntem atenți, cum ar fi contrastul evident dintre atmosfera sumbră, majoritar gri și monotonă a interiorului milităresc și culoarea roșie, veselă, dătătoare de speranță, a hainelor pe care Daughter le poartă în film.

Nu mai insist pe astfel de elemente că voi lovi cu sapa puțul de spoilere și vor țâșni involuntar, asta dacă nu ați urmărit trailerul.

Ritmul este lent, acțiunile sunt efectuate într-o viteză de melc în mod voit pentru a ne da răgaz să analizăm pe îndelete filmul și paralele dintre relația dintre Mother și Daughter și modul în care noi, oamenii, ne creștem copiii.

Nu este lipsit de probleme filmul, cea mai mare fiind chiar insistența cu care ne bombardează cu informații, neavând deloc încredere în spectator că îl duce bibilica să se prindă și singur de anumite chestii. Apoi și la Daughter sunt niscai bube. Logica îmi spune că un copil crescut de un android, fără a avea vreo secundă de contact uman real, nu ar fi atât de normal precum în film.

Una peste alta, I am mother nu va rupe gura târgului, dar nici nu este o dejecție precum majoritatea filmelor marca Netflix. Cel puțin asta este părerea mea. Din aceeași categorie, a filmelor SF gânditoare și pe care le am pe site, mai bun este Ex-Machina.

Pentru mine, I am mother se situează undeva la un 6 destul de decent. Nota ar fi fost mai mare dacă scenariul mă lăsa să descopăr singur cheia misterului.

(3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Alita: Battle angel

Alita: Battle angel

În sfârșit, am pus ochii pe Alita: Battle angel după atâtea peripeții în realizarea filmului …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *