Jack Reacher 2: Never go back

Jack Reacher 2: Never go back

(3 / 5)

Jack Reacher: Never go back face exact pe dos față de titlu, fiind un sequel în care Tom Cruise se întoarce pe marile ecrane în rolul titular, un fost maior în armata USA care acum hoinărește aiurea prin țară, căutând probleme, dar, mai ales, rezolvându-le, așa cum vedem chiar din prima secvență a filmului.

Dar nu o face de unul singur, că nu este Superman, ci este ajutat de la distanță de un alt maior, Turner, cu care ține destul de des legătura prin telefon și pe care este hotărât să o scoată în oraș când va avea ocazia.

Numai că ajuns în capitală, Reacher află cu stupoare că Turner a fost arestată sub acuzația de spionaj. Cum Reacher are foamea-n gât și vrea cu tot dinadinsul să o scoată la cină, își bagă nasul în treburile armatei, mirosind că undeva, ceva pute rău de tot.

Nici el nu este primit cu surle și trâmbițe, nu ajunge bine acolo că se și trezește cu o belea pe cap, un proces de paternitate intentat de o curvă cu care, chipurile, Reacher ar fi făcut niscai frichi-frichi în urmă cu vreo 16 ani, rezultând una bucată fătucă.

În scurt timp, lucrurile iau o turnură și mai nefavorabilă pentru Reacher care ajunge să fie acuzat chiar de crimă, se enervează pe ciumpalacii din armată și începe să creeze haos pe unde calcă, mai întâi o evadează pe Turner de la mititica, apoi își pescuiește posibila odraslă taman de sub nasul celor ce îi voiau răul și p-aici ți-e drumul.

Filmul se transformă într-un road movie, cu ăștia trei aflați pe fugă, urmăriți atât de armata nevinovată, că așa sunt ordinele, care vrea să îi aresteze, cât și de armata cealaltă, coruptă, care se știe cu musca pe căciulă, și care are alte gânduri, nu tocmai pașnice.

Nu era greu să ne prindem că atât acuzațiile lui Turner, cât și ale lui Reacher, sunt niște înscenări grosolane pentru a băga sub preș niște afaceri ilegale de miliarde de dolari făcute la cel mai înalt nivel.

Meh, filmul este unul standard, nu are absolut nimic special încât să necesite prezența lui Tom Cruise în rolul principal, este un film de acțiune clasic, linear, care nu se abate de la formula plină de clișee cu care suntem obișnuiți nici măcar o secundă.

Acțiunea este banală, are un grad scăzut de memorabilitate, peste câteva săptămâni nu voi mai reține nimic din punct de vedere al acțiunii, sunt câteva lupte brutale, scurte, dar neimpresionante, niscai pac-pac-uri din când în când, la fel, mediocre de la cap la coadă, nimic care să te dea pe spate și să spui: Da, domne, așa da, știa Cruise de ce joacă în film.

Nici măcar conspirația la nivel înalt nu te surprinde cu nimic, o miroși repede, mai ales că o semnalizează de câteva ori pe parcursul filmului și nici nu e greu de ghicit.

Ce m-a surprins a fost umorul, deși pleacă destul de serios, Jack Reacher are destule faze în care se râde bine din momentul în care personajul principal se îmbogățește cu două femei cu care nu se înțelege, maiorul Turner și presupusa fiică, Samantha. Prima îi pune la îndoială mai toate deciziile pe care acesta le ia și se ciondănesc ca doi porumbei, cea de-a doua îi creează probleme doar prin faptul că este o adolescentă rebelă care vrea să ajute la dovedirea nevinovăției celor doi și se bagă singură în belele, chiar dacă uneori dovedește că are resurse neașteptate, destul de asemănătoare cu cele pe care le stăpânește și Reacher, lucru care îi dă de gândit: Și dacă totuși …?

Ca de obicei, Tom Cruise se dedică 100% rolului pe care îl interpretează, nu prea apelează la cascadori și dubluri, și asta se vede din plin, îi permite regizorului să atace niște cadre strânse, din care să vedem fără nici un echivoc că Tom Cruise este cel care aleargă, care conduce periculos mașina, care dă cu pumnul, care sare de pe acoperișuri și alte asemenea secvențe destul de periculoase pentru a fi executate de un actor.

Modul de filmare aduce oarecum cu seria Bourne, secvențele de acțiune sunt agitate, febrile, dar nu au atât de multe editări rapide, în schimb, căcălău de prim planuri de se vede pe fața actorului până și firul de păr cum crește sub piele.

Este a doua colaborare Tom Cruise actorul – Edward Zwick regizorul, dar prima, The last samurai, este mult mai bună.

Nu știu cât de faină sau palpitantă este cartea care a stat la baza acestui film, dar materialul este subțire, din câte cărți a scris Lee Child, probabil se găseau altele mai incitante decât acest Never go back care nu te impresionează cu nimic, dar nici vreo dudă de film nu este.

Se regăsește undeva la mijloc, în oceanul mediocru de thrillere banale care nu-și justifică nici bugetul, nici actorii de clasă, putea la fel de bine să fie un film cu actori de mâna a doua și același film ar fi ieșit. Așa, în loc să fie lansat direct pe DVD, are parte de o tură pe la sălile de cinema doar pentru că îl are la cârmă pe Tom Cruise, atât în rol principal, cât și în rol de producător.

Jack Reacher 2: Never go back ia un 6, intră în categoria filmelor neutre, nici prea prea, nici foarte foarte.

Acum nu știu ce să fac, mi-am uitat telefonul la film, dar cum Never go back, l-am lăsat acolo. Dar poate iese Never go back again și îl voi recupera, Știu, proastă gluma, dar nu m-am putut abține.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Anon

Anon

Cum nu este nimic interesant la cinema, am dat un ochi pe Nefflix pentru Anon, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *